Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MIC

 Rezultatele 1181 - 1190 din aproximativ 1482 pentru MIC.

RENIU

RÉNIU s . n . Element chimic asemănător cu platina și existând în natură în cantități foarte

 

REVENT

REVÉNT s . m . Plantă erbacee cu frunze mari și flori mici , verzui , cu rădăcina și rizomul cu un gust foarte amar , întrebuințate în medicină ca purgativ ; rubarbă ( Rheum

 

REVOLVER

REVOLVÉR , revolvere , s . n . 1. Armă de foc cu repetiție , portativă , de dimensiuni mici , care se mânuiește cu o singură mână . 2. ( Mec . ) Ciocan

 

REZEDĂ

REZÉDĂ , rezede , s . f . Plantă decorativă erbacee , cu tulpina ramificată , cu frunze întregi alungite și cu flori mici , galbene - aurii , cu miros plăcut ; rozetă ( Reseda

 

RIBOZOM

RIBOZÓM , ribozomi , s . m . ( Biol . ) Particulă citoplasmalică de dimensiuni foarte mici , formată din proteine și acizi

 

RIDGER

RÍDGER s . n . Utilaj folosit pentru executarea digurilor mici , în lucrări de teren pentru irigații sau pentru reținerea zăpezilor pe terenuri agricole . [ Pr . : ríger ] - Cuv .

 

RIDICOL

... RIDÍCOL , - Ă , ridicoli , - e , adj . 1. Care stârnește râsul sau batjocura ; caraghios . 2. ( Despre sume de bani , cifre etc . ) Foarte mic

 

RISLING

RÍSLING s . n . Varietate de struguri cu boabele dese , de culoarea galbenă - verzuie cu mici puncte negre , cu pielița groasă ; p . ext . vin din astfel de struguri . [ Scris și :

 

ROȘCOV

... RÓȘCOV , roșcovi , s . m . Mic arbore din familia leguminoaselor , originar din Arabia , cultivat în regiunea mediteraneană , cu frunze compuse , cu foliole eliptice , persistente , cu fructe ( păstăi ) lungi , dulci și comestibile ...

 

ROȘIOR

ROȘIÓR , - OÁRĂ , roșiori , - oare , adj . , subst . I. Adj . Diminutiv al lui roșu . II. S . f . 1. ( La sg . ) Soi de viță de vie cu struguri mici de culoare roșiatică , puțin răspândit în cultură . 2. Pește cu corpul turtit lateral și acoperit cu solzi mari , cu ochii și cu înotătoarele roșietice ( Scardinius erythrophthalmus ) . III. S . m . ( La pl . ) Corp de elită al cavaleriei în organizarea mai veche a armatei române ; ( și la sg . ) ostaș din acest corp de cavalerie . [ Pr . : - și - or ] - Roșu + suf . -

 

ROABĂ

ROÁBĂ , roabe , s . f . 1. Vehicul pentru transportul materialelor pe distanțe mici , alcătuit dintr - o ladă sau dintr - o platformă cu o roată și cu două brațe , de care împinge omul ; tărăboanță . 2. Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba ( 1 ) . - Et .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>