Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 1151 - 1160 din aproximativ 8917 pentru UN.

ANTIVEDETISM

ANTIVEDETÍSM s . n . Atitudine a unui artist , a unui sportiv opusă vedetismului . - Anti - +

 

ANTRACNOZĂ

ANTRACNÓZĂ , antracnoze , s . f . Boală a unor plante provocată de ciuperci parazite și care se manifestă prin apariția unor pete brune - roșietice sau galbene - portocalii pe frunze , tulpini și

 

ANTRETOAZĂ

... f . 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod . 2. Bară care servește la legarea a două piese dintr - un

 

APĂ

... 1. Lichid incolor , fără gust și fără miros , compus hidrogenat al oxigenului , care formează unul din învelișurile Pământului . 2. Masă de apă ( I 1 ) formând un râu , un lac , o mare etc . 3. Fig . ( La pl . ) Joc de culori făcut în lumină de unele obiecte lucioase . II. 1. ( Urmat de determinări ) Denumire dată ...

 

APĂSA

APĂSÁ , ap ? s , vb . I . 1. Tranz . și intranz . A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru , a exercita o presiune asupra unui corp ; a presa . 2. Tranz . Fig . A asupri , a oprima ; a face să sufere , a chinui , a

 

APARIȚIE

APARÍȚIE , apariții , s . f . 1. Faptul de a apărea , de a se arăta privirii ; ivire . 2. Ieșire de sub tipar a unei cărți , a unui periodic etc . ;

 

APENDICE

APÉNDICE , apendice , s . n . 1. Mică prelungire a tubului intestinal , în partea de jos a cecului . 2. Parte secundară a unui obiect , care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia . 3. Adaos , anexă , supliment la o publicație . 4. ( Fon . ) Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet . [ Acc . și :

 

APLAZIE

APLAZÍE , aplazii , s . f . Atrofiere a unui țesut sau a unui organ prin întreruperea procesului de

 

APLICĂ

APLÍCĂ , aplice , s . f . 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect , a unui perete etc . 2. Corp de iluminat care se fixează pe

 

APOFIZĂ

APOFÍZĂ , apofize , s . f . 1. Proeminență pe suprafața unui os . Apofiza vertebrelor . 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor , zăcămintelor , corpurilor eruptive etc . , care pătrunde în rocile înconjurătoare . 3. ( Arhit . ) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza

 

APOGEU

... n . 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen , a unei acțiuni etc . 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>