Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PARTE
Rezultatele 1131 - 1140 din aproximativ 2444 pentru PARTE.
FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din
FURCÚȚĂ , furcuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui furcă ; furchiță . 2. ( Reg . ) Furculiță ( 1 ) . 3. Partea cornoasă a copitei la cal , de forma unei piramide culcate cu vârful înainte , care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile . - Furcă + suf . -
... pl . ) Grup de insecte din ordinul himenopterelor , de talie mică sau mijlocie , negre sau roșii , care trăiesc în colonii ; ( și la sg . ) insectă care face parte
FURNICÁ , pers . 3 furnícă , vb . I. 1. Intranz . A umbla încoace și încolo în număr mare , a se mișca în toate părțile ca furnicile ; a mișuna , a forfoti . 2. Tranz . impers . A avea o senzație neplăcută de mâncărime și de înțepături pe
... FUSTANÉLĂ , fustanele , s . f . Fustă alba scurtă , largă și plisată sau creață , care face parte
... FUZELÁJ , fuzelaje , s . n . Parte componentă a avionului sau a planorului , care face legătura între aripi și ampenaje și care poartă încărcătura , postul de pilotaj , comenzile ...
GÂDILÁ , gâdil , vb . I . Tranz . 1. A produce , prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului , o senzație particulară , care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit . 2. Fig . A produce cuiva o senzație plăcută , o plăcere ; a flata ( în mod exagerat ) pe cineva . [ Var . : gâdilí vb .
GÂTLÉJ , gâtlejuri , s . n . Partea interioară a gâtului ( 1 ) , cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea ; beregată , gâtiță , înghițitoare . - Gâlt ( înv . " gât " < sl . ) + suf . -
... GÂTUITÚRĂ , gâtuituri , s . f . Parte
... GĂÍNĂ , găini , s . f . Specie de pasăre domestică , crescută pentru carne și ouă ( Gallus domestica ) ; pasăre care face parte
GĂLBENEÁ , gălbenele , s . f . 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă , cu frunze lanceolate și dințate , cu flori galbene , care crește în locuri umede ( Rorippa amphibia ) . 2. ( La pl . ) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos , cu frunze palmate și cu flori galbene - aurii ( Ranunculus pedatus ) . 3. ( La pl . ) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor : a ) plantă cu tulpina dreaptă , cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene ( Lysimachia punctata ) ; b ) plantă cu tulpina dreaptă , cu frunze ovale - lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale ( Lysimachia vulgaris ) ; c ) drețe ( Lysimachia nummularia ) . - Galben + suf . -