Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARAT

 Rezultatele 1131 - 1140 din aproximativ 1835 pentru ARAT.

NEÎNDEMÂNATIC

NEÎNDEMÂNÁTIC , - Ă , neîndemânatici , - ce , adj . ( Adesea adverbial ) Care nu are îndemânare , abilitate , pricepere , siguranță ; nepriceput ; care trădează lipsă de îndemânare , de pricepere sau de siguranță ; stângaci . - Ne - +

 

NEÎNTRERUPT

NEÎNTRERÚPT , - Ă , neîntrerupți , - te , adj . , adv . ( Care are loc , se desfășoară etc . ) fără întrerupere , fără oprire , continuu ; necontenit . - Ne - +

 

NEȘTIINȚĂ

NEȘTIÍNȚĂ s . f . 1. Faptul de a nu ști , de a nu avea știință de ceva ; situație în care se află cel care nu știe ceva , nu are știință de ceva . 2. Lipsă de cultură , ignoranță ; p . ext . obscurantism . - suf . - Ne - - +

 

NEȘTIINȚIFIC

NEȘTIINȚÍFIC , - Ă , neștiințifici , - ce , adj . Care nu aparține științei , care nu are caracter științific . - Ne - + științific ( după fr . non -

 

NEAOȘISM

NEAOȘÍSM , neaoșisme , s . n . 1. Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton , arhaic sau popular . 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice și populare ( rare ) . [ Pr . : nea - o - ] - Neaoș + suf . -

 

NEARMONIOS

NEARMONIÓS , - OÁSĂ , nearmonioși , - oase , adj . Care nu are armonie ^1 , ale cărui părți componente nu formează un tot bine închegat și echilibrat . [ Pr . : ne - ar - mo - ni - os ] - Ne - +

 

NEAROMAT

NEAROMÁT , - Ă , nearomați , - te , adj . Care nu are aromă ; fără aromă . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - + aromat ^

 

NEARTICULAT

NEARTICULÁT , - Ă , nearticulați , - te , adj . 1. ( Fon . ; despre sunete ) Care nu este articulat ; ( despre cuvinte ) pronunțat neclar , îngăimat . 2. ( Gram . ) Care nu este însoțit de articol ( hotărât ) ; în care cuvintele nu sunt însoțite de articol ( hotărât ) . 3. ( Fiziol . ) Care nu este format din articulații , care nu are articulații . [ Pr . : ne - ar - ] - Ne - +

 

NEASEMĂNAT

NEASEMĂNÁT , - Ă , neasemănați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Care nu poate fi asemănat cu nimic ; care nu are pereche deoarece depășește limitele , însușirile obișnuite ; fără seamăn , incomparabil , neasemuit , unic . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +

 

NEATENT

NEATÉNT , - Ă , neatenți , - te , adj . Care nu este atent ; care arată lipsă de atenție ; absent , distrat . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +

 

NECĂJIT

NECĂJÍT , - Ă , necăjiți , - te , adj . 1. Care are un necaz ; supărat , amărât , trist , mâhnit . 2. Care duce o viață grea ; chinuit , muncit ; p . ext . sărac , sărman . 3. Nemulțumit ( de ceva sau de cineva ) , contrariat , enervat , întărâtat . [ Var . : năcăjít , - ă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>