Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 1111 - 1120 din aproximativ 8917 pentru UN.

ALEZAJ

ALEZÁJ , alezaje , s . n . 1. Suprafață interioară , cilindrică sau conică , a unei piese . 2. Diametrul interior al cilindrului unui

 

ALIANȚĂ

ALIÁNȚĂ , alianțe , s . f . 1. Înțelegere politică între două sau mai multe state , pe bază de tratat , prin care statele respective se obligă să acționeze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări , în special în caz de război ori al unui atac îndreptat de alte state împotriva unuia dintre statele aliate . 2. ( În sintagma ) Rudă prin alianță = persoană devenită , prin contractarea unei căsătorii , rudă cu rudele soției sau ale

 

ALIAT

... ALIÁT , - Ă , aliați , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Unit , întovărășit cu cineva printr - o alianță în vederea unei acțiuni comune ; ( despre un stat ) care a încheiat un tratat de alianță . 2. S . m . și f . Persoană , clasă , partid , stat etc . care se unește cu cineva în vederea unei acțiuni comune . 3. Adj ...

 

ALIMENTATOR

ALIMENTATÓR , alimentatoare , s . n . Dispozitiv care servește la alimentarea unei mașini sau a unei instalații cu combustibil sau cu materie

 

ALINIA

ALINIÁ , aliniez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) așeza în linie dreaptă . 2. Refl . ( Despre țări ) A se asocia într - o grupare pe baza unui tratat . 3. Tranz . A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a - i asigura o bună funcționare . [ Pr . : - ni - a ] - A ^3 + linie ( după fr .

 

ALINIAMENT

... ALINIAMÉNT , aliniamente , s . n . 1. Linie dreaptă , deteminată pe un teren prin poziția mai multor puncte sau obiecte ; p . ext . poziția mai multor puncte sau obiecte de - a lungul unei linii drepte . 2 ...

 

ALINIAT

ALINIÁT^2 , - Ă , aliniați , - te , adj . 1. Care este așezat în linie dreaptă . 2. ( Despre țări ) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat . [ Pr . : - ni - at ] - ALINIÁT^1 s . n . v .

 

ALITERAȚIE

ALITERÁȚIE , aliterații , s . f . 1. Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași sunet sau a unui grup de sunete în cuvinte care se succedă . 2. ( Med . ) Repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație

 

ALOPECIE

ALOPECÍE s . f . Cădere temporară a părului în urma unei boli de piele , a unei boli infecțioase

 

AMATORISM

AMATORÍSM s . n . Practicare , ca amator , a unui sport , a unei arte etc . - Amator + suf . - ism . Cf . fr . %

 

AMBIOFONIE

AMBIOFONÍE s . f . Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianței sonore adecvate unui anumit gen de program . [ Pr . : - bi -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>