Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANIMAL
Rezultatele 1111 - 1120 din aproximativ 1252 pentru ANIMAL.
STROH s . n . ( Reg . ) 1. Rămășiță de fân ( sfărâmat ) cu care se fac ( la țară ) inhalații pentru bolnavii care suferă de astmă , bronșită etc . și baie pentru copii . 2. Strat de paie care servește de culcuș pentru
STRONGÍL , strongili , s . m . Nume dat mai multor specii de viermi paraziți care pătrund în aparatul digestiv , respirator sau circulator al unor animale și provoacă diferite tulburări (
STRONGILÓZĂ , strongiloze , s . f . Boală a animalelor provocată de strongili , caracterizată prin inflamația organelor aparatului respirator și a celui
STRÚNĂ , strune , s . f . 1. Fir elastic confecționat din metal , din intestine de animale etc . care se întinde pe unele instrumente muzicale și produce , prin vibrare , sunete ; coardă . 2. Sfoară bine întinsă , făcută din fire elastice și răsucite , destinată să țină întinsă pânza ferăstrăului . 3. Parte a frâului care înconjură bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei . 4. Compus : struna - cocoșului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale și flori albe (
SUC , sucuri , s . n . 1. Lichid conținut în substanțele vegetale , în special în fructe , de unde poate fi extras prin presare sau stoarcere ; zeamă . 2. Lichid secretat sau conținut în corpurile animalelor și îndeplinind diverse funcții . 3. ( Reg . )
... La pl . ) Subfamilie de paricopitate care cuprinde mai multe genuri și specii de porci sălbatici , precum și porcii domestici proveniți din aceștia ; ( și la sg . ) animal
SULFATÁZĂ , sulfataze , s . f . Enzimă care se găsește în toate organele corpului animalelor , în special în
SUR , - Ă , suri , - e , adj . 1. De o culoare intermediară între alb și negru sau care rezultă dintr - un amestec de alb și negru ; cenușiu ; ( despre animale și păsări ) care are părul , lâna , penele de culoare cenușie . 2. ( Despre cer , nori , văzduh ) Lipsit de lumină , de strălucire ; încețoșat , tulbure ; Fig . posomorât , mohorât . 3. ( Despre părul oamenilor ; p . ext . despre oameni )
TÂNJÁLĂ , tânjeli , s . f . Un fel de proțap care se folosește pentru a prinde a doua pereche de vite în jug , pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracțiune animală sau pentru a transporta greutăți
TĂIETÓR , - OÁRE , tăietori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care taie ; tăios ; ascuțit . 2. S . f . Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene , folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor ( Inula hirta ) . 3. S . n . Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc ; tăiș ( 2 ) ; ( în trecut ) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte . 4. S . m . Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator . [ Pr . : tă - ie - ] - Tăia + suf . -
TĂPĂLĂGÓS , - OÁSĂ , tăpălăgoși , - oase , adj . ( Reg . ) 1. ( Despre oameni și animale ) Care are picioarele mari și un mers greoi ; tăpălog , tăpănos . 2. ( Despre plante ) Cu frunze mari , late . - Tăpălagă + suf . -