Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FĂCUT

 Rezultatele 1101 - 1110 din aproximativ 3497 pentru FĂCUT.

CONTRAMINĂ

CONTRAMÍNĂ , contramine , s . f . Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și de a distruge minele puse de

 

CONTRARECEPȚIE

CONTRARECÉPȚIE , contrarecepții , s . f . Operație de recepție repetată în caz de litigiu , pentru a verifica recepția făcută anterior . - Contra ^1 + recepție ( După fr . contre -

 

CONTRARIA

CONTRARIÁ , contrariez , vb . I. Tranz . A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut , făcând sau spunându - i ceva care se opune convingerilor , intențiilor sau dorințelor sale . [ Pr . : - ri -

 

CONTRASERVICIU

CONTRASERVÍCIU , contraservicii , s . n . 1. Serviciu făcut în schimbul altui serviciu . 2. ( Rar ) Deserviciu . - Contra ^1 - +

 

CONTRATIPIE

CONTRATIPÍE s . f . Procedeu de retușare fotografică făcută pe un negativ intermediar , folosit în cazul în care negativul principal este foarte prețios și nu poate fi

 

CONTRAVIZITĂ

... CONTRAVÍZITĂ , contravizite , s . f . 1. A doua vizită pe care medicul o face

 

CONVOCA

... CONVOCÁ , convoc , vb . I . Tranz . a chema , a face

 

COPIE

CÓPIE , copii , s . f . 1. Reproducere exactă a unui text , a unei opere de artă , a unei imagini fotografice etc . 2. ( Peior . ) Imitație servilă și fără valoare , făcută uneori prin mijloace nepermise . 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act

 

COPITAT

... COPITÁT , copitate , s . n . ( La pl . ) Grup de mamifere erbivore , având ultimele falange acoperite cu copite ; ( și la sing . ) animal care face

 

COPTURĂ

COPTÚRĂ , copturi , s . f . 1. Produs alimentar făcut din aluat și copt în cuptor sau în spuză ; p . ext . prăjitură de casă . 2. Puroi . 3. Bucată de rocă incomplet desprinsă de tavanul sau de pereții unei galerii de mină și care amenință să cadă . - Copt ^2 + suf . - ură sau lat . coctura ( refacut după copt ^

 

CORALIER

... m . , adj . 1. S . m . ( La pl . ) Clasă de animale din încrengătura celenteratelor , care se caracterizează prin schelet calcaros ; antozoare ; ( și la sg . ) animal care face parte din această clasă și care trăiește izolat sau în colonii . 2. Adj . De coralieri ( 1 ) , care are caracterul coralierilor ; format din coralieri . [ Pr . : - li ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>