Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN LOC

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 389 pentru UN LOC.

HOGEAG

... HOGEÁG , hogeaguri , s . n . 1. ( Reg . ) Coș ( la o casă ) ; horn , fumar . 2. ( Înv . ; în forma ogeac ) Numele unui corp de trupă ; loc

 

LOCOTENENT

LOCOTENÉNT , locotenenți , s . m . 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului - major ; persoană care are acest grad . 2. ( Înv . ) Persoană care ține locul unui

 

NEFIINȚĂ

... nu exista , de a nu fi ; inexistență ; stare a ceea ce nu există ; p . ext . neant . 2. ( Înv . ) Absență , lipsă dintr - un anumit loc

 

PRONUME

PRONÚME , pronume , s . n . 1. ( Gram . ) Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv . 2. ( Prin confuzie )

 

UNUL

ÚNUL , ÚNA , unii , unele , pron . nehot . 1. ( Ține locul unui substantiv , fără a da o indicație precisă asupra obiectului ) Să cântăm una de jale . 2. ( La pl . ) O parte din . . . 3. ( Cu formă feminină și valoare neutră ) Ceva . A - și pune una în

 

VICAR

VICÁR , vicari , s . m . Preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai

 

VICECANCELAR

VICECANCELÁR , vicecancelari , s . m . Persoană care ține locul unui cancelar in absența acestuia ; titlu , funcție , deținută de această persoană . - Vice - + cancelar ( după fr . vice -

 

VICEPREȘEDINTE

VICEPREȘEDÍNTE , - Ă , vicepreședinți , - te , s . m . și f . Persoană care ține locul unui președinte când acesta lipsește ; locțiitor de președinte ; titlu , funcție deținută de această persoană . - Vice - + președinte ( după fr . vice -

 

REVISTĂ

... unui comandant sau a unei persoane oficiale de - a lungul frontului unei subunități sau unități militare , care dă onorul stând pe loc . A trece în revistă = a examina pe rând , a cerceta succesiv elementele unui ansamblu . 3. Reprezentație teatrală constând dintr ...

 

SECUND

... S . n . Voce care acompaniază o voce primă și care se găsește pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gură sau dintr - un

 

ABATAJ

... ABATÁJ , abataje , s . n . 1. Operație de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr - un zăcământ ; p . ext . loc unde se execută această operație . 2. Operație de doborâre a arborilor ( În exploatările forestiere ) . 3. Tăiere , sacrificare a vitelor la abator ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>