Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SPECIFIC

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 411 pentru SPECIFIC.

DENSITATE

DENSITÁTE , densități , s . f . 1. Mărime fizică definită prin raportul dintre masa și volumul unui corp ; masă specifică . 2. Faptul de a fi dens ;

 

DEZASIMILAȚIE

DEZASIMILÁȚIE , dezasimilații , s . f . Proces biologic de transformare a unor substanțe complexe , specifice organismului , în alte substanțe mai simple și nespecifice , pe care organismul le elimină ; catabolism ,

 

DEZNĂDEJDE

DEZNĂDÉJDE , deznădejdi , ( rar ) s . f . Stare sufletească extrem de apăsătoare specifică omului care nu mai are nici o nădejde ( în rezolvarea sau îndreptarea unei situații ) ; desperare . - Dez - +

 

DEZUMANIZA

... DEZUMANIZÁ , dezumanizez , vb . I . Tranz . și refl . A face pe cineva să - și piardă sau a - și pierde caracterele specific

 

DEZUMANIZAT

... DEZUMANIZÁT , - Ă , dezumanizați , - te , adj . Care și - a pierdut caracterele specific

 

DIDACTICIST

... DIDACTICÍST , - Ă , didacticiști , - ste , adj . Caracterizat prin didacticism ; specific

 

DIFERENȚIA

DIFERENȚIÁ , diferențiez , vb . I . 1. Tranz . A stabili deosebirea dintre două sau mai multe ființe sau lucruri , a delimita caracterele lor specifice . 2. Refl . A se deosebi de altcineva sau de altceva . 3. Tranz . ( Mat . ) A calcula o diferențială . [ Pr . : - ți -

 

DIFERENȚIAT

DIFERENȚIÁT , - Ă , diferențiați , - te , adj . Care se deosebește , se distinge între două sau mai multe ființe sau lucruri ; deosebit prin caracterele sale specifice . [ Pr . : - ți - at ] - V.

 

DIRIJORAL

... DIRIJORÁL , - Ă , dirijorali , - e , adj . Care aparține dirijorului , specific

 

DISTINGE

DISTÍNGE , disting , vb . III . 1. Tranz . și refl . A ( se ) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice . 2. Refl . A se remarca , a ieși în evidență prin meritele , rezultatele , realizările sale . 3. Tranz . A vedea limpede , lămurit ; a

 

DOBITOCESC

... DOBITOCÉSC , - EÁSCĂ , dobitocești , adj . 1. Care aparține dobitoacelor , privitor la dobitoace . 2. De dobitoc ( 2 ) , specific

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>