Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RELIGIOS
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 240 pentru RELIGIOS.
MAÉSTRU , - Ă , maeștri , - stre , s . m . și f . 1. Persoană care a adus contribuții ( deosebit de ) valoroase într - un domeniu de activitate , fiind adesea considerată drept îndrumător , model , șef al unei școli , creator al unui curent etc . 2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul , muzica etc . ( fără să aibă un titlu academic ) ; persoană care avea acest titlu . 3. Persoană competentă , calificată într - un anumit domeniu ( de obicei muzică , dans , sport ) , care adesea instruiește pe cineva în domeniul respectiv . 4. Titlu ierarhic în anumite organizații militare , politice , religioase etc . ; persoană care poartă acest titlu . 5. Maistru (
MAHDÍSM s . n . Doctrină religioasă musulmană care preconizează credința în
MANIHEÍSM s . n . Doctrină religioasă din Orientul Apropiat , potrivit căreia lumea este guvernată de două principii , al binelui și al
... pentru bătătură , alcătuit din mai multe fire sucite la un loc , care , prin prelucrare , au căpătat aspect de fulgi . II. 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii , care ducea viață de ascet și era venerat ca sfânt . 2. Moschee mică în care slujea un marabu ( II 1 ...
MÁSLU , masluri , s . n . Slujbă religioasă creștină care se oficiază pentru un om grav bolnav sau la anumite sărbători bisericești și la care se face ungerea cu mir ; slujbă bisericească de sfințire a untdelemnului pentru mir , oficiată în miercurea dinaintea Paștilor . [ Pl . și :
MEGALÍT , megaliți , s . m . Nume dat unor monumente funerare sau religioase construite , în epoca neolitică și la începutul epocii bronzului , din blocuri de piatră brută sau cioplite
METODÍSM s . n . Doctrină religioasă protestantă care preconizează practicarea " metodică " a
MINÉI , mineie , s . n . Carte bisericească ortodoxă în care sunt indicate , pe luni și pe zile , slujbele
... MÍSĂ , mise , s . f . Compoziție muzicală polifonică pentru cor și soliști , scrisă pe textul liturghiei , care se cântă în timpul serviciului religios
MISIÚNE , misiuni , s . f . 1. Însărcinare , împuternicire dată cuiva , sarcină de a face un anumit lucru . 2. Grup de persoane ( oficiale ) trimis într - o țară străină cu un anumit scop ( de obicei diplomatic ) ; delegație . 3. Acțiune de propagare a creștinismului în țări cu altă religie dominantă ; instituție religioasă dintr - o asemenea țară , prin care se propagă creștinismul . 4. Rol , rost , datorie , menire . [ Pr . : - si - u - . - Var . : ( 1 , înv . ) mísie s .
MISTAGÓG , mistagogi , s . m . Preot din antichitate care iniția pe cineva în misterele religioase ; p . ext . epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în adâncul lucrurilor , de a cunoaște aspectele ascunse ale