Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RELIGIE
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 125 pentru RELIGIE.
SERAFÍM , serafimi , s . m . 1. ( În religia creștină ) Înger de rang superior situat ierarhic între arhangheli și heruvimi . 2. Prapur pe care sunt reprezentate chipuri de îngeri și care , după ritualul Bisericii ortodoxe , se poartă la procesiunile
SIMBÓL , simboluri , s . n . 1. Semn , obiect , imagine etc . care reprezintă indirect ( în mod convențional sau în virtutea unei corespondențe analogice ) un obiect , o ființă , o noțiune , o idee , o însușire , un sentiment etc . 2. Spec . Semn convențional sau grup de semne convenționale folosit în știință și tehnică și care reprezintă sume , cantități , operații , fenomene , formule etc . 3. ( Bis . ; în sintagma ) Simbolul credinței = rugăciune care reprezintă expunerea succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine ; crezul . [ Acc . și : símbol . - Pl . și : ( rar )
SINCRETÍSM , sincretisme , s . n . 1. Îmbinare de elemente eterogene aparținând unor arte diferite ( literatură , muzică , dans etc . ) , caracteristică folclorului și mai ales fazelor primitive de dezvoltare a culturii , când diferitele arte nu erau încă diferențiate . 2. ( Fil . ) Amestec de doctrine filozofice și religii diferite și contradictorii care au fost reunite în mod forțat ( ignorându - se deosebirile dintre
... SINGALÉZ , - Ă , singalezi , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La pl . ) Popor de religie budistă care s - a constituit ca națiune în Sri Lanka ; ( și la sg . ) persoană care aparține acestui popor . 2. Adj . Care aparține singalezilor ...
SPIRITUÁL^2 s . n . ( Și în sintagma negro spiritual ) Cântec religios al negrilor americani care a constituit una dintre sursele jazului . [ Pr . : spírituăl ] - Cuv . engl . SPIRITUÁL^1 , - Ă , spirituali , - e , adj . 1. Care aparține spiritului ( I 1 ) , privitor la spirit ; ideal , imaterial ; sufletesc ; intelectual ; p . ext . cultural . 2. Inteligent , deștept , ager ; dotat cu umor . 3. Care aparține religiei sau bisericii ; bisericesc , religios ;
SPOLOCÁNIE s . f . ( Pop . ; în religia creștină ) Prima zi din postul
TÁINĂ , taine , s . f . 1. Ceea ce este neînțeles , nedescoperit , nepătruns de mintea omenească ; mister . 2. Secret . 3. Fig . Loc ascuns , tăinuit ; ascunzătoare , tainiță . 4. ( Bis . ; în sintagma ) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte ritualuri sau acte de cult din religia creștină ( botezul , căsătoria , spovedania , mirul , împărtășania , hirotonia și maslul ) , prin care credincioșii consideră că li se transmite harul
... n . Curent în filozofia chineză veche bazat pe acțiunea de tao " drum , cale " , înțeleasă ca ordine universeală , proprie fenomenelor naturii , vieții sociale și gândirii omenești ; religie chineză care a existat până în sec . XVII și care a avut la bază această concepție . [ Pr . : ta - o - ism . - Var ...
TAUMATÚRG , taumaturgi , s . m . Persoană care , în concepția unor religii , ar poseda însușirea de a face minuni ; făcător de
TEOLOGÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii . [ Pr . : te -
TRINITÁTE s . f . ( În religia creștină ) Treimea divină ; Sfânta