Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂUL
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 279 pentru RĂUL.
DECĂDEÁ , decád , vb . II . Intranz . 1. A ajunge într - o stare mai rea , a fi în declin ; a regresa . 2. ( În expr . ) A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități . - De ^4 - + cădea ( după fr . déchoir ) . Cf . it . %
... DEFĂIMÁT , - Ă , defăimați , - te , adj . 1. Bârfit , ponegrit , calomniat , blamat ( 2 ) . 2. ( Rar ) Cu reputație proastă , cu nume rău
... speciei ) , în urma acțiunii unor factori de mediu sau ereditari . 2. Fig . A se schimba , a se preface în ceva ( mai ) rău
... degradație . 1. Înjosire . 2. ( Și în sintagma degradare militară ) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului , excluderea din armată etc . 3. Proces de schimbare în rău
DEOCHEÁ , deóchi , vb . I . 1. Tranz . ( În superstiții ) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr - o privire rea sau invidioasă . 2. Refl . A se îmbolnăvi de
DERIVÓR , derivoare , s . n . ( Mar . ) 1. Placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcații cu pânze în scopul împiedicării deplasării laterale a ambarcației și micșorării mișcării . 2. Pânză pentru vreme rea , pentru
... 2. A avea în grijă supravegherea și dirijarea funcționării unei mașini . DESERVÍ^1 , deservesc , vb . IV . Tranz . A face cuiva un rău
... bine . b ) ( Exprimă ideea de sporire a calității negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care - l însoțește ) . Destul de puțin . Destul de rău
... DEZAPROBÁ , dezaprób , vb . I . Tranz . A se declara împotriva unui lucru ( spus sau făcut de cineva ) , a găsi rău
... trădează lipsă de coordonare ; dezordonat . 3. ( Despre membre sau părți ale lor ) Amputat la nivelul unei articulații . 4. ( Rar ; despre cuvinte și despre sunetele vorbirii ) Rău
DEZBĂRÁ , dezbár , vb . I . Refl . 1. A renunța la o deprindere rea , a se lăsa , a se dezobișnui de un nărav ; a se dezvăța . 2. A reuși să scape de cineva sau de ceva care supără , incomodează ; a se descotorosi . [ Pr . : ind . și : dezb ? r ] - Et .