Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 481 pentru R.
RĂSCÓL , răscoale , s . n . I. 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului . 2. Ispol . II. ( Pop . ) Separare a oilor , toamna , la desfacerea stânii , pe fiecare proprietar în
RĂSCOLÍRE , răscoliri , s . f . Acțiunea de a răscoli și rezultatul ei . - V.
RĂSCOLÍT , - Ă , răscoliți , - te , adj . 1. În dezordine , răvășit . 2. ( Despre pământ ) Scurmat , râcâit ; ( despre praf , valuri etc . ) stârnit , spulberat . 3. Agitat ,
RĂSCOLITÓR , - OÁRE , răscolitori , - oare , adj . Care trezește amintiri , emoții ; tulburător . - Răscoli + suf . -
RĂSCÓPT , - OÁPTĂ , răscopți , - oapte , adj . Copt mai mult decât trebuie ; copt tare , bine . V.
RĂSCROÍ , răscroiesc , vb . IV . Tranz . A tăia un material de croitorie urmând linia gâtului sau a brațelor ; p . gener . a croi un material după măsură . - Răs - +
RĂSCROÍT , - Ă , răscroiți , - te , adj . Tăiat după forma corpului ( în special la mâneci și la gât ) ; p . gener . tăiat , croit . V.
RĂSCRÚCE , răscruci , s . f . 1. Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri ; răspântie . 2. Fig . Moment hotărâtor în viața unui om , a unui popor etc . ; cotitură . 3. Parte a carului de care se prind șleaurile . 4. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri . 5. Parte a vârtelniței formată din două stinghii încrucișate de care sunt prinse fofezele ; fofelniță . - Răs - +
RĂSCULÁ , răscól , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) ridica împotriva unei nedreptăți , a unei asupriri ; a porni sau a face să pornească lupta , răscoala ; a ( se )
RĂSCULÁRE , răsculări , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a ( se ) răscula și rezultatul ei ; răscoală . - V.
RĂSCULÁT , - Ă , răsculați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Revoltat împotriva unei nedreptăți sau a unei oprimări . - V.