Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PERIOADĂ

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 276 pentru PERIOADĂ.

FRUCTIFICAȚIE

... FRUCTIFICÁȚIE , fructificații , s . f . 1. Fructificare . 2. Totalitatea organelor reproducătoare la criptogame . 3. Perioadă

 

GER

GER , geruri , s . n . Temperatură atmosferică foarte scăzută ( specifică perioadei din toiul iernii ) ; frig foarte

 

GESTAȚIE

... GESTÁȚIE s . f . Perioadă

 

GLACIAȚIE

GLACIÁȚIE , glaciații , s . f . Interval rece din perioada glaciară , caracterizat prin dezvoltarea intensă a ghețarilor ; p . ext . proces de intensă dezvoltare a ghețarilor , caracteristic acestui interval . [ Pr . : - ci - a - . - Var . : glaciațiúne s .

 

GOGI

... GOGÍ , gogesc , vb . IV . Intranz . ( Pop . și fam . ) A fi suferind , bolnav ( o perioadă mai lungă ) , fără a prezenta simptoame clare și de obicei fără a cădea la pat ; a purta o boală ...

 

GUVERNARE

... GUVERNÁRE , guvernări , s . f . Acțiunea de a guverna ; perioadă

 

HAINĂ

HÁINĂ , haine , s . f . 1. ( La pl . ) Termen generic pentru obiectele de îmbrăcăminte ( în special ) bărbătești . 2. ( Biol . ; în sintagma ) Haină de nuntă = înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor pești , batracieni sau păsări în perioada

 

HELIOGRAF

HELIOGRÁF , heliografe , s . n . Nume dat mai multor aparate , servind la : a ) reproducerea , prin copiere , a desenelor executate pe hârtie de calc cu ajutorul unei hârtii speciale impregnate cu o soluție sensibilă la lumină , developarea făcându - se cu vapori de amoniac ; b ) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea , cu ajutorul unei oglinzi , a reflectării razelor solare ; c ) măsurarea puterii calorice a Soarelui și înregistrarea perioadelor din zi cu timp însorit ; d ) fotografierea Soarelui . [ Pr . : - li -

 

HERTZ

... HERTZ , hertzi , s . m . ( Fiz . ) Unitate de măsură pentru frecvență , egală cu frecvența unei mișcări periodice a cărei perioadă

 

HOLOCEN

HOLOCÉN s . n . , HOLOCÉN , - Ă , holoceni , - e , adj . 1. S . n . Ultima epocă a perioadei cuaternare ; aluviu . 2. Adj . Care se referă la holocen (

 

HOMINID

HOMINÍD , hominizi , s . m . ( La pl . ) Familie de primate cuprinzând omul și precursorii săi fosili din perioada cuaternară ( Hominidae ) ; ( și la sg . ) reprezentant al acestei

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>