Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MARIN
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 137 pentru MARIN.
RECHÍN , rechini , s . m . 1. ( La pl . ) Gen de pești marini răpitori având corpul acoperit cu solzi mărunți , aspri , cu coada formată din doi lobi inegali , care ajung uneori la 15 metri lungime , cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet cartilaginos ; ( și la sg . ) pește care face parte din acest gen . 2. Fig . Om lipsit de scrupule , hărpăreț ,
REGRESIÚNE , regresiuni , s . f . 1. ( De obicei determinat prin " a mării " sau " marină " ) Proces de retragere a apelor mării de pe unele suprafețe continentale , provocat de ridicarea uscatului prin mișcările lente ale blocurilor continentale sau de scăderea nivelului general oceanic . 2. ( Lingv . ) Reducerea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic , morfologic etc . [ Pr . : - si -
... RESÁC , resacuri , s . n . Val marin sau oceanic produs prin întoarcerea violentă a apei care a lovit un obstacol și care se combină continuu cu valul direct ...
SĂGEÁTĂ , săgeți , s . f . 1. Vergea de lemn , cu un vârf ascuțit ( de fier , os , piatră ) la un capăt , iar la celălalt cu două aripioare înguste , folosită în trecut ( la unele populații și astăzi ) ca proiectil de vânătoare sau de luptă , aruncată dintr - un arc încordat . 2. Indicator de direcție în formă de săgeată ( 1 ) . 3. Fiecare dintre stâlpii caselor și pătulelor de la țară , care sunt fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului . 4. ( Mat . ) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui . 5. ( Geogr . ; în sintagma ) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare , care poate închide un golf , separând o lagună . 6. Compus : săgeata apei sau săgeata apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu ( Sagittaria
SCHIZOPÓD , schizopode , s . n . ( La pl . ) Ordin de crustacee terestre sau marine mici , cu picioarele bifurcate ; ( și la sg . ) crustaceu care face parte din acest
... SCÓRPIE , scorpii , s . f . 1. ( Pop . ) Scorpion ( 1 ) . 2. ( Astron . ; pop . ) Scorpion ( 2 ) . 3. Compus : scorpie - de - mare = pește teleostean marin
SELACIÁN , selacieni , s . m . ( La pl . ) Subclasă de pești marini cu scheletul cartilaginos , cu coada împărțită în două părți inegale , cu corpul acoperit cu solzi și cu țepi ; ( și la sg . ) pește din această
SÉPIE , sepii , s . f . 1. Moluscă marină cu corpul oval , prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă și care , când este atacată , elimină o secreție negricioasă dintr - o " glandă de cerneală " , tulburând apa din jur ( Sepia officinalis ) . 2. ( În forma sepia ) Vopsea de culoare cafeniu - închis provenită din viscerele sepiei sau fabricată pe cale artificială , întrebuințată în pictură sau în grafică . 3. Desen colorat roșu - brun , realizat cu sepia (
SILURIÁN , - Ă , silurieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . A treia perioadă a erei paleozoice care se caracterizează prin sedimentări de calcar , de gresie , de șisturi argiloase , prin apariția primelor plante terestre și prin dezvoltarea nevertebratelor marine . 2. S . n . Sistem de straturi geologice din silurian ( 1 ) . 3. Adj . Care aparține silurianului ( l ) , care datează din această perioadă ; care este caracteristic , propriu silurianului ( 1 , 2 ) ; siluric . [ Pr . : - ri -
... SMARÍD , smarizi , s . m . Pește marin
SÓLĂ^2 , sole , s . f . Nume dat mai multor specii de pești marini plați , ovali , acoperiți cu solzi fini , care trăiesc pe fundul nisipos al mărilor , la mică adâncime ( Solea ) . SÓLĂ^1 , sole , s . f . Porțiune de teren cultivată cu aceeași plantă , în cadrul unui