Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MARGINE
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 198 pentru MARGINE.
MALOTEÁ , malotele , s . f . Haină ( lungă până la pământ ) , de obicei căptușită cu blană ( scumpă ) , având marginile din față tivite cu blană , uneori cu guler și manșete de blană , purtată , în trecut , de femei ; un fel de scurteică purtată de țărani în zilele de
MANTINÉLĂ , mantinele , s . f . 1. Împrejmuire dreptunghiulară , rotunjită la colțuri , care delimitează terenul de joc la hochei pe gheață . 2. Marginea interioară a unei mese de
MARGINALIZÁ , marginalizez , vb . I Tranz . și refl . 1. A ( se ) situa la marginea unui obiect , a unui fenomen etc . 2. Tranz . A diminua , a reduce ( pe nedrept ) valoarea , importanța unei persoane , a unui lucru , a unei idei prin neglijare în mod voit , prin neluare în seamă . - Marginal + suf . -
... MARGINALIZÁT , - Ă , marginalizați , - te , adj . 1. ( Rar ) Care a fost plasat la margine
... s . n . I. 1. Punct care se găsește la egală depărtare de două extreme ; centru ; loc aflat în interiorul unui spațiu , la oarecare distanță de margine . 2. Nume dat anumitor părți ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea ( aproximativ ) centrală a obiectului respectiv ...
MILIÁR^2 , - Ă , miliari , - e , adj . ( Med . ; despre unele formațiuni ) De forma unui bob de mei . MILIÁR^1 , - Ă , miliari , - e , adj . , s . n . ( Stâlp sau piatră ) care este așezată din milă ^2 în milă ^2 sau , p . ext . , din kilometru în kilometru la marginea șoselelor și drumurilor principale , pentru a indica distanțele . [ Pr : - li - ar . - Var . : ( înv . ) miliáriu s .
MIREÁSĂ , mirese , s . f . 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale . 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi - gălbui pe margini și roșu - aprins în centru , cu flori albe și roșii dispuse în spice , cultivată ca plantă ornamentală ( Coleus blumei ) . - Mire + suf . -
MIRODÉNIE , mirodenii , s . f . 1. Nume dat părților unor plante ( exotice ) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat ; p . gener . substanță aromatică alimentară . 2. Mireasmă , aromă , parfum . 3. Numele a două plante din familia cruciferelor , cu flori plăcut mirositoare : a ) plantă cu flori galbene - verzui , care crește la marginea pădurilor ( Hesperis tristis ) ; b ) nopticoasă . [ Pr . : - ni - e ] - Mirodie + suf . -
MÓRCOV , morcovi , s . m . 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor , cu rădăcina groasă în formă de con , de culoare galbenă - roșiatică și cu gust dulce , folosită în alimentație ( Daucus carota sativa ) . 2. ( Arg . și fam . ) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei
MORIÓN , morioane , ( 1 ) s . n . 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă , utilizat în sec . XVI . 2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau bruna , utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii . [ Pr . : - ri -
MUȘEȚÉL s . m . Plantă erbacee anuală , medicinală , din familia compozitelor , cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru , foarte aromatice , grupate în capitule terminale ; romaniță ( Matricaria chamomilla ) . - Mușat ( reg . " frumos " et . nec . ) + suf . -