Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUCRA

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 260 pentru LUCRA.

INTELECTUAL

INTELECTUÁL , - Ă , intelectuali , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține intelectului , care se referă la activitatea minții , la intelect . 2. S . m . și f . Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei , al științei , tehnicii etc . ; persoană care aparține intelectualității . [ Pr . : - tu -

 

LABORIOS

LABORIÓS , - OÁSĂ , laborioși , - oase , adj . 1. ( Despre manifestările , creațiile etc . oamenilor ) Care cere multă muncă , care necesită încordare , efort și osteneală . Cercetări laborioase . 2. ( Despre oameni ) Care lucrează ( și produce ) mult ; sârguincios . [ Pr . : - ri -

 

LAMINATOR

LAMINATÓR , - OÁRE , laminatori , - oare , s . m . și f . Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare ; laminorist . - Lamina + suf . -

 

LATINIZANT

LATINIZÁNT , - Ă , latinizanți , - te , adj . Care urmărește latinizarea limbii , care lucrează în acest scop ; ( despre cuvinte , texte etc . )

 

LINGURAR

LINGURÁR , lingurari , ( I ) s . m . , lingurare , ( II ) s . n . I. S . m . Meșter care lucrează ( sau vinde ) linguri de lemn . 2. Țigan ( care face linguri ) . II. S . n . Poliță specială pe care se țin ( la țară ) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie . - Lingură + suf . -

 

LINOTIPIE

LINOTIPÍE , linotipii , s . f . 1. Culegere tipografică cu ajutorul linotipului ; meseria de linotipist . 2. Atelier ( sau secție tipografică ) unde se lucrează cu

 

LINOTIPIST

LINOTIPÍST , - Ă , linotipiști , - ste , s . m . și f . Muncitor tipograf care lucrează la

 

LUCRĂTURĂ

... s . f . 1. Fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna ; execuție . 2. Fig . ( Fam . ) Uneltire , intrigă ( împotriva cuiva ) ; lucrare . - Lucra

 

LUCRARE

... LUCRÁRE , lucrări , s . f . 1. Acțiunea de a lucra

 

MĂIESTRIT

MĂIESTRÍT , Ă , măiestriți , - te , adj . 1. Lucrat cu măiestrie ( 1 ) , cu meșteșug , cu artă ; p . ext . frumos , minunat , desăvârșit . 2. măiestru ( 1 ) . [ Pr . : mă - ies - ] - V.

 

MĂRMURAR

MĂRMURÁR , mărmurari , s . m . Meșter care lucrează marmura . - Marmură + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>