Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IA

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 409 pentru IA.

CERTA

... CERTÁ , cert , vb . I . 1. Refl . recipr . A se lua la ceartă cu cineva , a discuta cu glas ridicat , cu aprindere ; a se gâlcevi , a se ciorovăi , a ...

 

CINA

... CINÁ , cinez , vb . I . Intranz . și tranz . A lua

 

CITI

... CITÍ , citesc , vb . IV . Tranz . 1. A parcurge un text ( pronunțând cuvintele sau nu ) pentru a lua cunoștință de cele scrise . 2. Fig . A descoperi , a sesiza gândul , sentimentele ascunse etc . ale cuiva din atitudinea sau din expresia ...

 

CIUGULI

CIUGULÍ , ciugulesc , vb . IV . Tranz . 1. ( Despre păsări ) A ciupi de ici și de colo cu ciocul lucruri de mâncare ; a mânca apucând hrana cu ciocul . 2. ( Fam . ; despre oameni ) A mânca dintr - un aliment , luând numai câte puțin , de ici și de colo . - Et .

 

CIUPITOR

CIUPITÓR , ciupitoare , s . n . Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă . - Ciupi + suf . -

 

CLASIC

CLÁSIC , - Ă , clasici , - ce , adj . 1. ( Despre opere literare , științifice , artistice ) Care servește ca model de perfecțiune , care poate fi luat drept model ; p . ext . care este scris după canoanele obișnuite , tradiționale . 2. Care concentrează caracteristicile ( bune sau rele ale ) unui lucru , ale unei acțiuni , ale unei situații etc . ; tipic , caracteristic ; care este folosit în mod curent . Procedeu tehnic clasic 3. Care aparține clasicismului , privitor la

 

COARTICULAȚIE

COARTICULÁȚIE , coarticulații , s . f . ( Fon . ) Începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârșit . [ Pr . : co -

 

COEFICIENT

COEFICIÉNT , coeficienți , s . m . 1. Element constant într - o expresie matematică , care multiplică o mărime variabilă . 2. Mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanțe și care este constantă pentru acel corp sau pentru aceea substanță în condiții determinate . 3. Mărime relativă care exprimă raportul dintre doi indicatori , arătând câte unități din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca bază de raportare . [ Pr . : - ci -

 

COJIT

COJÍT , - Ă , cojiți , - te , adj . 1. ( Despre legume , fructe etc . ) Care a fost curățat de coajă . 2. ( Despre piele ) de pe care s - au luat sau au căzut coji ; descuamat . 3. ( Despre pereți și despre varul sau tencuiala de pe pereți ) Degradat ( la suprafață ) prin umflare , crăpare etc . din cauza condițiilor de mediu ; coșcovit ,

 

COLEGIALITATE

COLEGIALITÁTE s . f . 1. Atitudine , sentimente de ( bun ) coleg ; camaraderesc . 2. Principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații este exercitată de mai multe persoane , care iau împreună hotărâri prin votul majorității . [ Pr . : - gi - a - ] - Colegial + suf . - itate ( după germ . Kollegialit�

 

COLIMATOR

... Dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze . 2. Instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții . 3. ( În expr . ) A lua

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>