Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GREC
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 133 pentru GREC.
PRESOCRÁTIC , - Ă , presocratici , - ce , adj . , s . m . pl . 1. Adj . Anterior lui Socrate . 2. S . m . pl . Nume dat unui grup de filozofi greci care , înaintea lui Socrate , au construit sisteme care încercau să explice lumea ,
... PRONÁOS , pronaosuri , s . n . 1. Parte a bisericilor creștine ( situată la intrare ) care precedă naosul . 2. Încăpere a unui templu grec
PSI s . m . invar . A douăzeci și treia literă a alfabetului grecesc , corespunzând sunetelor ps ; a patruzecea literă a alfabetului chirilic , corespunzând sunetelor ps și numărului
SABÍR s . n . Limbă mixtă , rudimentară ca vocabular și structură gramaticală , care se vorbește în porturile Mării Mediterane și care conține elemente din franceză , provensală , spaniolă , greacă , catalană , italiană și
SÁFIC , - Ă , safice , adj . Vers safic ( În sintagmele ) = vers endecasilabic cu cinci picioare , folosit în vechea lirică greacă și latină . Strofă safică = strofă compusă din patru versuri , primele trei safice , iar ultimul
SATÍR , satiri , s . m . Fiecare dintre divinitățile rustice din mitologia greacă , reprezentată printr - o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr , cu coarne și picioare de țap ( sau de cal ) , care personifica instinctele
... SCANDÁ , scandez , vb . I . Tranz . A recita un vers ( de obicei grec sau latin ) , descompunându - l în diferitele sale unități metrice sau silabice ; p . gener . a citi , a vorbi sau a recita ...
SFINX , sfincși , s . m . I. Monstru fabulos din mitologia antică ( greacă și egipteană ) , cu corp de leu , cu cap de om și cu aripi de vultur ; monument arhitectonic de piatră înfățișând acest animal . II. Nume dat mai multor specii de fluturi mari , care zboară în timpul serii și
SÍGMA s . m . invar . A optsprezecea literă a alfabetului grecesc , corespunzând sunetului
SILÉN , sileni , s . m . Nume dat , în mitologia greacă , satirilor bătrâni ; p . ext . persoană în vârstă care , sub o înfățișare grotescă , ascunde o înțelepciune
SIRÉNĂ , sirene , s . f . I. 1. Aparat ( acționat cu aburi , cu aer comprimat etc . ) care produce sunete de mare intensitate și cu care se dau semnale în fabrici , în navigație etc . 2. Aparat format dintr - un disc prevăzut cu mai multe găuri , prin care trece un curent de aer și care servește la determinarea înălțimii unui sunet prin comparare cu alte sunete . II. ( În mitologia greacă ) Ființă fabuloasă , cu aspect de femeie , cu picioare și aripi de pasăre , mai târziu cu coadă de pește , care , prin cântecele ei , ademenea pe corăbieri în locuri primejdioase , unde aceștia își găseau