Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GĂSIT

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 337 pentru GĂSIT.

EMERSIUNE

EMERSIÚNE , emersiuni , s . f . 1. Stare în care se găsește un corp plutitor cufundat parțial într - un lichid . 2. Ieșire parțială a unui corp ceresc din conul de umbră al altui corp ceresc sau din spațiul aflat în dreptul altui corp ceresc . [ Pr . : - si -

 

EMIGRAȚIE

EMIGRÁȚIE , emigrații , s . f . 1. Situația în care se găsește o persoană emigrată . 2. Timpul cât cineva este emigrat . 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeași țară , în același loc , într - o anumită epocă . 4. ( Rar ) Emigrare . [ Var . : emigrațiúne s .

 

EPIGENETIC

EPIGENÉTIC , - Ă , epigenetici , - ce , adj . ( Despre un depozit de minerale ) Care este mai recent decât rocile în care se

 

EPIGENEZĂ

EPIGENÉZĂ s . f . 1. Concepție biologică după care embrionul se formează treptat , prin diferențieri succesive de părți noi , pe baza informației genetice . 2. Proces de depunere a unor minerale după formarea rocilor în care se

 

ETAN

ETÁN s . m . Gaz incolor și fără miros , care se găsește în gazele de sondă și de rafinărie , întrebuințat la prepararea etilenei , drept combustibil și ca agent

 

EVENTIV

EVENTÍV , eventive , adj . Verb reflexiv eventiv ( Gram . ; în sintagma ) ( și substantivat , n . ) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare , că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se

 

EXCENTRICITATE

... EXCENTRICITÁTE , excentricități , s . f . 1. Originalitate ; ciudățenie , bizarerie , extravaganță . 2. ( Mat . ) Calitatea unui punct de a se găsi

 

EXIL

EXÍL , exiluri , s . n . 1. Pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice , constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește ; surghiun . 2. Situație în care se găsește o persoană exilată . [ Pr . : eg -

 

EXISTA

... EXISTÁ , exíst , vb . I . Intranz . A fi , a se afla , a se găsi

 

EXTRĂDARE

EXTRĂDÁRE , extrădări , s . f . Acțiunea de a extrăda și rezultatul ei ; predare de către un stat altui stat a unui infractor care se găsește pe teritoriul său , spre a fi judecat sau spre a - și executa pedeapsa . - V.

 

EXTRINSEC

EXTRINSÉC , - Ă , extrinseci , - ce , adj . 1. Care vine din afară , care nu provine din esența lucrurilor . 2. ( Anat . ; despre organe ) Originar din afara locului unde se găsește sau

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>