Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASCUȚI
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 238 pentru ASCUȚI.
DÍNTE , dinți , s . m . 1. Fiecare dintre organele osoase mici , acoperite cu un strat de smalț , așezate în cavitatea bucală a majorității vertebratelor și servind de obicei pentru a rupe , a mesteca și a fărâmița alimentele ; p . restr . fiecare dintre organele osoase mici așezate în partea din față a maxilarelor . 2. Fiecare dintre crestăturile , zimții , proeminențele ( ascuțite și regulate ) de pe marginea unor unelte sau piese de mașină ; fiecare dintre colții pieptenului , ai greblei , ai grapei etc . 3. Înălțime stâncoasă , izolată , cu pereții abrupți ;
DRAMATÍSM s . n . 1. Încordarea acțiunii , a situației , intensitatea conflictului , profunzimea și ciocnirea sentimentelor care caracterizează o operă ( dramatică ) , un spectacol etc . 2. Fig . Situație , împrejurare care creează o luptă ascuțită între sentimente și interese , conflicte zguduitoare etc . ;
DUGHÍE , dughii , s . f . Plantă erbacee din familia gramineelor , cu frunze alungite și ascuțite la vârf , cu flori dispuse în spice , cultivată ca plantă de nutreț ; nărâng ( Setaria italica ) . - Et .
ECHÍDNĂ , echidne , s . f . Animal insectivor lung de circa 25 cm , cu corpul acoperit cu spini și cu botul cărnos foarte ascuțit ( Tachyglossus
FAZÁN , fazani , s . m . 1. Pasăre de mărimea unei găini , cu coada lungă și ascuțită , al cărei bărbătuș se distinge printr - un penaj frumos și viu colorat , vânată pentru carnea ei gustoasă ( Phasianus colchicus ) . 2. ( Arg . ) Naiv ,
FLOÁRE , flori , s . f . I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată . 2. Orice plantă ( erbacee ) care face flori ( I 1 ) colorate . 3. Compuse : floarea - soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă , cu floare mare , galbenă , îndreptată spre soare , cultivată pentru semințele ei oleaginoase ; sora - soarelui ( Helianthus annuus ) ; ( reg . ) floarea - brumei = brândușă ; ( reg . ) floare - domnească = a ) garoafă ; b ) garofiță - de - munte ; floare - de - colț sau floarea - reginei , floarea - doamnei = mică plantă erbacee , cu frunzele albicioase , pufoase și ascuțite , dispuse în jurul inflorescenței , care crește pe crestele stâncoase ale munților ; albumeală , albumiță , edelvais ( Leontopodium alpinum ) ; floare - de - leac = plantă cu flori galbene - aurii , cultivată ca plantă decorativă ( Ranunculus repens ) ; floarea - Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare , de culoare albă sau roz ( Anemona nemorosa ) ; flori - de - paie = plantă originară din Australia , cu flori dispuse în capitule de diferite culori , care par uscate ca paiele ; imortele ( Helichrysum bracteatum ) . II. P . anal . 1. Desen , broderie , cusătură în formă de floare ( I 1 ) . 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului , a laptelui acru etc . 3. ( ...
FRAMÉE , framei , s . f . ( În evul mediu , la popoarele germanice ) Lance de luptă de înălțimea unui om , cu vârful în forma unei frunze de laur , ascuțit și
FRIGÁRE , frigări , s . f . 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt , în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului ^2 ; țiglă . 2. ( Bot . ; la pl . ) Plantă erbacee din familia geraniaceelor , cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri , cu flori mari violete - purpurii , folosită în medicina populară ( Gerranium palustre ) . - Frige + suf . -
FURNICÁR^2 , furnicari , s . m . 1. ( Ornit . ) Albinărel . 2. Mamifer din America de Sud , cu capul lung și îngust , cu botul ascuțit , cu limba lungă și cleioasă , care se hrănește cu furnici ( Myrmecophaga jubata ) . - Furnică + suf . - ar . FURNICÁR^1 , furnicare , s . n . 1. Ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici ; mușuroi . 2. Fig . Mulțime ( de oameni ) care
FUS ^2 , fusuri , s . n . ( În industria pielăriei ) Unitate de măsură pentru piele , egală cu 929 cm^2 ; bucată de piele având această suprafață . [ Pl . și : fuse ] FUS ^1 , ( I ) fuse , ( II ) fusuri , s . n . I. 1. Unealtă de tors care servește la răsucirea firului și pe care se înfășoară firul pe măsură ce este tors , având forma unui bețișor lung și subțire , îngroșat la mijloc , cu capătul de sus ascuțit și cel de jos rotunjit și înțepenit într - o rotiță . 2. Organ al mașinilor de tors , cu ajutorul căruia se răsucește și pe care se înfășoară firul . II. 1. Nume dat unor părți ale mașinilor de țesut , de depănat etc . care seamănă la formă cu fusul ^1 ( I 1 ) . 2. Nume dat unor părți de mașini , de instalații etc . care îndeplinesc funcția de arbore sau de osie . 3. Trunchiul unui copac de la bază până la vârf , fară crengi . 4. Parte a unei coloane de arhitectură , cuprinsă între bază și capitel . 5. Corpul drept al ancorei , fără brațe și fară inel . 6. ( În sintagmele ) Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari care au un diametru comun . Fus orar = fiecare dintre cele ...
GHEÁRĂ , gheare , s . f . 1. Formație cornoasă ascuțită , curbată , crescută la vârful degetelor unor reptile , păsări și mamifere , servind mai ales la apărare și la atac . 2. ( Tehn . ) Piesă ( 1 ) asemănătoare cu o gheară ( 1 ) , care servește la apucat , împiedicat etc . - Et .