Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALTĂ

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 933 pentru ALTĂ.

ACOSTA

ACOSTÁ , acostez , vb . I . 1. Intranz . A apropia o navă de o altă navă , de țărm , de chei etc . 2. Tranz . Fig . A opri pe cineva din drum și a i se adresa ( în mod supărător ) ; a

 

ACROLIT

ACROLÍT , acrolite , s . n . Statuie ale cărei extremități sunt executate din piatră sau din marmură , iar corpul din alte

 

ACROTERĂ

ACROTÉRĂ , acrotere , s . f . Mic piedestal așezat în vârful sau la extremitățile unui fronton pentru a susține vase , statuete sau alte ornamente ; p . ext . statuie , vas sau ornament așezat pe acest

 

ACTINOMICETE

ACTINOMICÉTE s . n . pl . Grup de microorganisme foarte răspândite în natură , înrudite cu ciupercile inferioare , dintre care unele sunt purtătoare de boli pentru om și animale , iar altele produc

 

ADIACENT

... Ă , adiacenți , - te , adj . 1. ( În sintagma ) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf , o latură comună și se află de o parte și de alta

 

ADICĂ

ADÍCĂ adv . 1. Și anume , cu alte cuvinte , va să zică ; adicălea , adicătelea . 2. La urma urmei , în definitiv ; mai bine

 

ADMISIUNE

ADMISIÚNE , admisiuni , s . f . 1. Intrare dirijată a unui fluid într - o mașină care transformă o formă de energie în altă formă de energie . 2. Fază a ciclului de funcționare a unor mașini , efectuată în timpul intrării agentului motor în mașină . [ Pr . : - si - u - . - Var . : admísie s .

 

ADUCT

ADÚCT s . n . Amestec cristalin în care o substanță este înglobată în rețeaua cristalină a altei

 

ADUNA

ADUNÁ , adún , vb . I . 1. Tranz . A strânge la un loc ceea ce se află răspândit , împrăștiat , risipit ; a ridica de pe jos . 2. Tranz . A aduna din toate părțile ; a strânge , a concentra . 3. Tranz . A culege ( alegând de ici și de acolo ) . 4. Tranz . A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale ; a agonisi . 5. Tranz . ( Mat . ) A totaliza mai multe numere într - unul singur . 6. Tranz . și refl . A ( se ) strânge la un loc , formând un

 

AFERENT

AFERÉNT , - Ă , aferenți , - te , adj . 1. Care este în legătură cu ceva , care depinde de ceva sau decurge din ceva . 2. ( Jur . ) Care se cuvine sau revine cuiva . 3. ( Anat . ; în sintagmele ) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într - un organ . Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor

 

AFILIA

AFILIÁ , afiliez , vb . , I . Refl . ( Despre organizații , instituții etc . ) A se alătura altei organizații , instituții etc . , stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare . [ Pr . : - li -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>