Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALCĂTUI
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 535 pentru ALCĂTUI.
COMPLEMENTARITÁTE s . f . Însușirea de a prezenta un caracter complementar , de a fi alcătuit din părți
COMPLÉT^2 , - Ă , compleți , - te , ( 1 ) adj . , completuri , ( 2 , 3 ) s . n . , ( 4 ) adv . 1. Adj . Care conține tot ceea ce trebuie ; căruia nu - i lipsește nici una dintre părțile constitutive ; întreg , desăvârșit , deplin , împlinit . 2. S . n . ( În sintagma ) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu . 3. S . n . Costum de haine ; obiect de îmbrăcăminte compus din două ( sau mai multe ) piese asortate . 4. Adv . În întregime , cu desăvârșire . [ Var . : compléct , - ă adj . ] COMPLÉT^1 , completuri , s . n . ( Franțuzism ieșit din uz ) Bal popular ; local de dans ( în cartierele periferice ale unui oraș ) . - Probabil din cuplet ( confundat , prin etimologie populară , cu complet ^
COMPLICÁT , - Ă , complicați , - te , adj . Alcătuit din ( prea ) multe elemente ; greu de descurcat sau de înțeles ; încurcat , încâlcit . - V.
COMPONÉNȚĂ , componențe , s . f . Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; compoziție , alcătuire . - Compon [ ent ] + suf . - ență ( după absent -
COMPOZÍȚIE , compoziții , s . f . 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; structură , compunere , alcătuire . 2. Operă , bucată , compunere artistică , în special muzicală . 3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într - un tablou , astfel încât se se echilibreze între ele . 4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându - se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv . 5. Exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor ; compunere . 6. Aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică , cu scopul de a micșora
COMPOZÍT , - Ă , compoziți , - te , adj . , s . f . , s . n . 1. Adj . Alcătuit din elemente disparate , felurite . 2. S . f . ( La pl . ) Familie de plante superioare , dicotiledonate , erbacee , rar lemnoase , cu frunze de obicei alterne , cu flori mici , simple și numeroase , dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative ; compozee ; ( și la sg . ) plantă din această familie . 3. S . n . pl . ( Tehn . ) Materiale care reunesc într - un singur produs unele elemente care , de obicei , nu se asociază în mod
... COMPÚNE , compún , vb . III . Tranz . 1. ( Despre elementele unui întreg ) A forma , a alcătui un întreg . 2. A crea , a scrie , a redacta o operă literară , muzicală etc . [ Perf . s . compuséi , part . compus ...
COMPÚS , - Ă , compuși , - se , adj . , s . m . 1. Adj . Alcătuit din mai multe părți sau elemente ; combinat . 2. S . m . ( Chim . ) Combinație ( 4 ) ; corp compus (
COMÚNĂ , comune , s . f . 1. Unitate de bază administrativ - economică , alcătuită din unul sau mai multe sate și condusă de un primar . 2. ( În sintagma ) Comuna primitivă = prima treaptă de dezvoltare a societății omenești , caracterizată prin munca în comun și prin împărțirea egală a bunurilor
CONȚINE , pers . 3 conține , vb . III. Tranz . 1. ( Despre un recipient ) A fi umplut ( total sau parțial ) cu . . . ; a cuprinde , a avea în interior . . . 2. ( Despre cărți , texte ) A fi alcătuit din . . . , a avea în
CONFORMÁT , - Ă , conformați , - te , adj . ( Rar ; despre corp sau părți ale corpului ) Alcătuit , format , făcut într - un anumit fel . - V.