Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNTREG

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 228 pentru ÎNTREG.

HORN

HORN , hornuri , s . n . 1. Parte a coșului de fum la o casă , constituită din canalul îngropat în zidărie ( și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș ) ; p . ext . întregul coș de fum al unei case . 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară ; coș ( la clădiri ) . 3. ( Alpinism ) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți . 4. ( Geol . ) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine , care se formează în urma intersectării pereților circurilor

 

IHTIOFAUNĂ

... IHTIOFÁUNĂ s . f . Totalitatea speciilor de pești care se găsesc în apele de pe un anumit teritoriu sau de pe întreg

 

IMPAR

IMPÁR , - Ă , impari , - e , adj . ( Despre numere întregi ) Care nu este divizibil cu doi ; care este fără

 

IMPIETATE

IMPIETÁTE , impietăți , s . f . Lipsă de respect față de ceva considerat sfânt ; p . gener . atitudine jignitoare , lipsită de respect față de cineva sau de ceva care merită întreaga considerație ; sacrilegiu . [ Pr . : - pi -

 

INCOMENSURABIL

... fi măsurat ; foarte mare , nemăsurat , nelimitat . 2. ( Mat . ; despre mărimi ) Care nu au o unitate de măsură comună , care să se cuprindă de un număr întreg

 

INCOMPLET

... INCOMPLÉT , - Ă , incompleți , - te , adj . Care nu este complet , întreg

 

INTACT

... INTÁCT , - Ă , intacți , - te , adj . Neatins , neștirbit , întreg

 

INTEGRAL

... INTEGRÁL , - Ă , integrali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Întreg , complet . 2. Adj . ( În sintagmele ) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele . Ecuație integrală = ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției ...

 

INTEGRALITATE

... INTEGRALITÁTE s . f . Stare , situație a ceea ce este întreg

 

INTEGRITATE

... 1. Însușirea de a fi integru ; cinste , probitate ; incoruptibilitate . 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact , întreg . 3. ( În sintagma ) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să - și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra ...

 

INTRARE

INTRÁRE , intrări , s . f . 1. Acțiunea de a intra și rezultatul ei ; loc ( special amenajat ) prin care se trece din afară înăuntru ; permisiune , încuviințare ( de a intra ^2 ) ; intrat . 2. Momentul intervenției unei voci , a unui instrument sau a unor grupuri de instrumente în desfășurarea unei acțiuni muzicale . 3. Stradă mică ( înfundată la un capăt ) ; fundătură . 4. ( Cont . ) Valoare care se înregistrează în patrimoniul unei instituții sau întreprinderi ; încasare . 5. Înregistrare a adreselor , cererilor etc . sosite la o instituție . 6. ( Electron . ) Punct al unui sistem sau al unui aparat prin care un semnal este introdus în acestea ; input ( 1 ) . 7. ( Inform . ) Ansamblul influențelor , informațiilor care parvin unui sistem ( organism , mecanism ) și răspunsul unui element sau al întregului sistem la acestea ; input ( 2 ) . [ Var . : ( pop . ) întráre s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>