Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNTÂMPLĂRI

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 132 pentru ÎNTÂMPLĂRI.

PROVIDENȚIAL

... PROVIDENȚIÁL , - Ă , providențiali , - e , adj . Dat , trimis de providență ; p . ext . care apare la momentul potrivit , printr - o întâmplare

 

RAZNA

... RÁZNA adv . 1. ( Pe lângă verbe de mișcare ) Fără să știe încotro se duce , neținând seama de drum , de direcție ; la întâmplare

 

REGRETAT

... REGRETÁT , - Ă , regretați , - te , adj . ( Despre o persoană decedată ; și substantivat , art . ) De care îți pare rău că nu mai există ; ( despre o întâmplare

 

RETRĂI

RETRĂÍ , retrăiesc , vb . IV . Tranz . A simți intens ceea ce a mai simțit o dată ; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o

 

SCANDAL

... SCANDÁL , scandaluri , s . n . 1. Zarvă , vâlvă produsă de o faptă reprobabilă , rușinoasă ; indignare , revoltă provocată de o asemenea faptă . 2. Întâmplare

 

SCENĂ

... 3. Fig . Loc unde se petrece ceva . 4. Fig . Acțiune capabilă de a impresiona pe cineva , de a - i atrage atenția ; întâmplare

 

SCROAFĂ

... SCROÁFĂ , scroafe , s . f . 1. Femela porcului ( sau a mistrețului ) . 2. Lovitură la jocul de biliard executată rău , dar care , din întâmplare

 

SOARTĂ

SOÁRTĂ , sorți , s . f . 1. ( În concepțiile mistice ) Forță supranaturală despre care se crede că hotărăște irevocabil , fatal , toate acțiunile și întâmplările din viața oamenilor ; destin , fatalitate , noroc , scrisă , ursită . 2. Totalitatea evenimentelor ( accidentale sau nu ) care compun viața ( sau o parte a vieții ) unei ființe ( umane ) ; condiție de

 

SORȚ

SORȚ , sorți , s . m . ( De obicei la pl . ) Sistem de alegere , de desemnare , de repartiție prin aruncarea unor zaruri , prin tragerea unor bilete etc . , care lasă să decidă întâmplarea , dând șanse egale tuturor participanților ; zar sau bilet folosit la această

 

SUBSTRAT

SUBSTRÁT , substraturi , s . n . 1. ( Fil . ) Bază materială a diferitelor proprietăți ale unui obiect ; bază materială unității , a omogenității diferitelor obiecte ; p . ext . conținut . 2. Strat peste care s - a așezat alt strat . 3. Substanță chimică asupra căreia acționează un ferment . 4. Fig . Motiv , cauză adevărată ( dar ascunsă ) a unei acțiuni , a unei întâmplări , a unei porniri

 

TĂRĂȘENIE

TĂRĂȘÉNIE , tărășenii , s . f . ( Fam . și pop . ) Șir de întâmplări ( neplăcute , complicate ) ; pățanie , încurcătură . - Et .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>