Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSĂRCINA

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 125 pentru ÎNSĂRCINA.

SUBCOMITET

SUBCOMITÉT , subcomitete , s . n . Parte a unui comitet însărcinată cu examinarea unor lucrări preliminare . - Sub ^1 - + comitet ( după fr . sous -

 

SUBPREFECT

SUBPREFÉCT , subprefecți , s . m . Funcționar în vechea organizare administrativă însărcinat cu administrarea unei plăși sau a unui județ , ca ajutor al prefectului . - Sub ^1 - + prefect ( după fr . sous -

 

SUPRAVEGHETOR

SUPRAVEGHETÓR , - OÁRE , supraveghetori , - oare s . m . și f . , s . n . 1. S . m . și f . Persoană însărcinată cu supravegherea cuiva sau a ceva . 2. S . n . ( În sintagma ) Supraveghetor de flacără = aparat electronic destinat supravegherii prezenței flăcării în timpul funcționării arzătoarelor , în scopul prevenirii unor incendii . - Supraveghea + suf . -

 

TIMONIER

TIMONIÉR , timonieri , s . m . Marinar însărcinat cu manevrarea timonei și care transmite semnalele de legătură cu interiorul navei , cu alte nave sau cu coasta . [ Pr . : - ni -

 

TIRALIOR

TIRALIÓR , tiraliori , s . m . Infanterist însărcinat cu misiuni de cercetare . [ Pr . : - li -

 

TREZORIER

TREZORIÉR , trezorieri , s . m . Persoană însărcinată cu administrarea tezaurului unui stat sau a fondurilor unei organizații , unei asociații etc . ; titlu , grad purtat de această persoană . [ Pr . : - ri -

 

TRIBUN

TRIBÚN , tribuni , s . m . Magistrat roman însărcinat cu funcții militare și

 

UIEMAȘ

UIEMÁȘ , uiemași , s . m . Persoană însărcinată cu strângerea uiumului ( la moară , la mașina de treierat etc . ) . [ Pr . : u - ie - ] - Uium + suf . -

 

URICAR

URICÁR , uricari , s . m . 1. Persoană însărcinată să redacteze urice ( 2 ) în cancelariile domnești ; logofăt , pisar . 2. Colecție de documente vechi . - Uric ^2 + suf . -

 

VĂDRAR

VĂDRÁR , vădrari , s . m . ( În trecut ) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului . - Vadră + suf . -

 

VĂTĂMAN

VĂTĂMÁN , vătămani , s . m . ( În evul mediu , în Moldova ) 1. Conducător al obștii dintr - un sat liber . 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr - un sat aservit , însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>