Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMPĂRȚI

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 130 pentru ÎMPĂRȚI.

SIMPLU

... SÍMPLU , - Ă , simpli , - e , adj . 1. Care este format dintr - un singur element sau din câteva elemente omogene ; care nu se poate împărți în elemente de natură diferită ; care nu este amestecat . 2. Care este lipsit de artificialitate , care nu este prefăcut ; p . ext . care nu este complicat ...

 

SORTA

... Tranz . A alege , a aranja , a repartiza mărfuri , produse , materiale pe categorii , după calitate , dimensiuni , compoziție etc . ; a împărți

 

STÂLPARE

STÂLPÁRE , stâlpări , s . f . ( Pop . ) Ramură verde , crenguță înfrunzită ; spec . ramură înfrunzită de salcie care se împarte ortodocșilor la biserică , în duminica Floriilor . - Probabil

 

SUBÎMPĂRȚIRE

SUBÎMPĂRȚÍRE , subîmpărțiri , s . f . Acțiunea de a subîmpărți și rezultatul ei ; ( concr . ) parte care intră în componența unei părți mai mari care a fost împărțită ; subdiviziune ; grupă ; subunitate . - V.

 

SUBDIVIZIUNE

SUBDIVIZIÚNE , subdiviziuni , s . f . Parte obținută prin împărțirea unei părți dintr - un tot care a mai fost împărțit ; subîmpărțire . [ Pr . : - zi -

 

SUTIME

SUTÍME , sutimi , s . f . A suta parte dintr - un întreg ( împărțit în părți egale ) . - Sută + suf . -

 

TARLALIZA

... TARLALIZÁ , tarlalizez , vb . I . Tranz . A împărți

 

TELEOSTEAN

TELEOSTEÁN , teleosteeni , s . m . ( La pl . ) Grup de pești caracterizați prin coloana vertebrală și craniul complet osoase , corpul acoperit cu solzi osoși și coada împărțită în două părți egale ; ( și la sg . ) pește care face parte din acest

 

TELOFAZĂ

TELOFÁZĂ s . f . ( Biol . ) A patra fază în diviziunea celulei prin mitoză , când fosta celulă unică se împarte în două celule

 

TEODOLIT

TEODOLÍT , teodolite , s . n . Instrument optic pentru măsurarea unghiurilor orizontale și verticale , alcătuit dintr - o lunetă mobilă , care se poate roti în fața unui cadran împărțit în grade , și folosit în lucrările geodezice și topografice . [ Pr . : te -

 

TETRARHIE

TETRARHÍE , tetrarhii , s . f . Sistem politic ( instituit de Dioclețian ) potrivit căruia administrarea Imperiului Roman era împărțită în patru părți , cu patru

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>