Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2
Rezultatele 10901 - 10910 din aproximativ 14398 pentru 2.
... PORUMBÍȚĂ , porumbițe , s . f . Femela porumbelului ( I 1 ) ; porumbă ^2
... 1. Dispoziție ( orală sau scrisă ) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai ; ordin , decizie , hotărâre . 2. ( Înv . ) Comunicare de interes public , făcută de o autoritate comunală . 3. ( În religia creștină ; în sintagma ) Cele zece porunci = decalogul . 4. ( Înv . și pop . ) Lege ...
... PORUNCÍ , poruncesc , vb . IV . 1. Tranz . A dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească ( întocmai ) ; a ordona . 2. Tranz . A da comanda să se fabrice , să se confecționeze ceva ; a comanda . 3. Tranz . A cere să i ...
... PORUNCITÓR , - OÁRE , poruncitori , - oare , adj . 1. Care poruncește ( 1 ) , ordonă ; căruia îi place să poruncească , să domine . Om poruncitor . 2
... POSÁDĂ , posade , s . f . 1. ( Pop . ) Curătură ( în pădure ) . 2. ( Pop . ) Trecătoare ( îngustă ) în munți . 3. ( Înv . ) Loc întărit în mod natural ( care servea ca punct de vamă ) . 4. Pârghie cu ajutorul căreia se reglează ...
... vb . I . Tranz . 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa , a dispune de ceva ; a stăpâni . 2. ( La pasiv ; despre oameni ) A fi dominat de . . . , a fi stăpânit de . . . 3. A avea anumite însușiri , caracteristici . 4 ...
... de a poseda ( 1 ) ; stăpânire a unui lucru ; dreptul de a se folosi , de a dispune de ceva . 2. ( Înv . ) Proprietate ( de pământ ) ; moșie . 3. Țară slab dezvoltată , lipsită de independență , stăpânită de un stat mai puternic ; colonie . [ Pr . : - si - u - . - Var . : posésie s ...
... adj . 1. ( Gram . ; despre unele pronume , adjective , articole ) Care arată sau cu ajutorul căruia se exprimă un raport de posesiune ( 1 ) , de apartenență , de dependență . 2
... POSESÓR , - OÁRE , posesori , - oare s . m . și f . 1. Persoană care deține cu titlu de proprietate un bun ; persoană căreia îi aparține ceva . 2
... POSLÚȘNIC , poslușnici , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări . 2
... POSMĂGÍ , posmăgesc , vb . IV . ( Reg . ) 1. Tranz . A presăra cu posmag o bucată de carne ( înainte de a o frige ) . 2