Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACEȘTIA
Rezultatele 1091 - 1100 din aproximativ 2191 pentru ACEȘTIA.
JOC , jocuri , s . n . 1. Acțiunea de a se juca ( 1 ) și rezultatul ei ; activitate distractivă ( mai ales la copii ) ; joacă . 2. Acțiunea de a juca ( 5 ) ; dans popular ; p . ext . petrecere populară la care se dansează ; horă . 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă ( baschet , fotbal , rugbi etc . ) 4. Acțiunea de a interpreta un rol într - o piesă de teatru ; felul cum se interpretează . 5. ( Și în sintagma joc de noroc ) = distracție cu cărți , cu zaruri etc . care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri , câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul . 6. ( Tehn . ) Deplasare relativă maximă pe o direcție dată între două piese asamblate , considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă . 7. Model simplificat și formal al unei situații , construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații . 8. ( Muz . ; în sintagma ) Joc de clopoței =
... JOIÁNA s . f . art . Numele unui dans popular ; melodie după care se execută acest
JUDECĂTORÍE , judecătorii , s . f . Instituție judecătorească având competența de a soluționa ( în primă sau în ultimă instanță ) anumite pricini prevazute de lege ; clădire unde se află sediul acestei
JUGLANDACÉE , juglandacee , s . f . ( La pl . ) Familie de plante lemnoase , cu frunze compuse , cu flori unisexuate ( cele mascule în formă de amenți , cele femele solitare sau în grupe mici ) și cu fructele nucule sau drupe ; ( și la sg . ) plantă din această
... JUPÁN , jupani , s . m . Titlu dat în evul mediu , în țările române , celor mai de seamă boieri și dregători ; persoană care avea acest
JUSTÍȚIE s . f . 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr - un stat ; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești ; sistemul de funcționare a acestor instanțe . 2. Una dintre formele fundamentale ale activității statului , care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege . 3. Dreptate ,
K s . m . invar . A paisprezecea literă a alfabetului limbii române , folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional ; sunete notate cu această literă : a ) consoană oclusivă palatală ( 2 ) surdă ( 2 ) , cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i ; b ) consoană oclusivă velară surdă , cu valoarea literei c . [ Pr . :
... afumat . [ Pr . : kai - zăr ] KÁIZER^1 , kaizeri , s . m . Denumire dată împăraților " Sfântului imperiu roman de națiune germană " și apoi împăraților Germaniei ; persoană care purta acest
KANTIÁN , - Ă , kantieni , - e , adj . , s . m . 1. Adj . Care aparține filozofiei lui Kant , privitor la această filozofie . 2. S . m . Adept al filozofiei lui Kant . [ Pr . : - ti -
... KEDÍV , kedivi , s . m . Titlu purtat în trecut de viceregii Egiptului ; persoană care avea acest
KÉTA s . f . Pește înrudit cu păstrăvul , dar mult mai mare ca acesta , care trăiește în mările din Extremul Orient și din care se obțin icrele de manciuria ( Oncorhynchus