Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOCUL

 Rezultatele 1081 - 1090 din aproximativ 1409 pentru LOCUL.

PUSTIU

PUSTÍU , - ÍE , pustiuri , ( I ) s . n . , pustii , ( II ) adj . I. S . n . 1. Regiune sălbatică , lipsită de vegetație și de populație ; spec . întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată , acoperită cu nisip ; deșert . 2. Fig . Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva ; plictiseală ; mâhnire , supărare , durere . II. Adj . 1. ( Despre locuri , ținuturi ) Care se află în stare sălbatică , fără vegetație și fără populație . 2. În care nu se află nimeni ( și nimic ) . Cameră pustie . 3. Fig . Singur , părăsit , copleșit de o singurătate apăsătoare ; stingher ; deznădăjduit . [ Var . : ( pop . ) pustíe s .

 

PUTREZI

... a se strica , a se putregăi , a se putrefia . 2. Intranz . Fig . A sta mult timp într - un loc

 

RÂMĂTURĂ

... RÂMĂTÚRĂ , râmături , s . f . Loc

 

RÂND

RÂND , rânduri , s . n . 1. Șir ( drept , aliniat , ordonat ) de lucruri sau de ființe . 2. Locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva într - un șir sau în cadrul unei activități ; momentul indicat pentru o activitate . 3. Cantitate , grup , număr care urmează după alte grupuri de același fel . 4. Grup de persoane ( sau de obiecte ) care formează un tot omogen . 5. ( Înv . ) Categorie socială . 6. Obicei , rânduială , fel ( de a fi , de a trăi ) ;

 

RÂNI

... RÂNÍ , rânesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A curăța un loc

 

RÂURA

... pers . 3 râurează , vb . I. 1. Intranz . A curge ca un râu ( 1 ) . 2. Tranz . ( Rar ; despre râuri ) A străbate un loc ( alimentându - l cu apă ) . 3. Tranz . A împodobi o ie , o cămașă etc . cu râuri ( 3 ) . [ Pr . : râ - u - . - Var . ( înv . ) râurí vb ...

 

RĂȘINĂRIE

RĂȘINĂRÍE , rășinării , s . f . ( Rar ) Locul unde se produce sau se prelucrează rășina . - Rășină + suf . -

 

RĂRIȘ

... RĂRÍȘ , rărișuri , s . n . Loc

 

RĂRITURĂ

... RĂRITÚRĂ , rărituri , s . f . Loc

 

RĂSCRUCE

... RĂSCRÚCE , răscruci , s . f . 1. Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri ; răspântie . 2. Fig . Moment hotărâtor în viața unui om , a unui ...

 

RĂSPUTERE

... RĂSPUTÉRE , răsputeri , s . f . Din răsputeri ( În loc

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>