Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOCUL
Rezultatele 1071 - 1080 din aproximativ 1409 pentru LOCUL.
... PRITANÉU , pritanee , s . n . Edificiu în care avea loc
... 1. Funcția organică a ochilor , văz ; mod de a privi , căutătură , uitătură . 2. Examinare , apreciere , considerare ( fugară , de ansamblu ) . 3. ( În loc
PROCIDÉNȚĂ , procidențe , s . f . ( Anat . ) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr - un
... a provoca . 5. Refl . ( Despre evenimente , acțiuni etc . ; la pers . 3 ) A se înfăptui , a se realiza , a avea loc ; a se întâmpla , a se petrece . 6. Refl . A se prezenta în fața spectatorilor cu un program artistic . 7 ...
... PROMENÁDĂ , promenade , s . f . ( Livr . ) 1. Plimbare . 2. Loc
PRONÚME , pronume , s . n . 1. ( Gram . ) Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv . 2. ( Prin confuzie )
... PROVENIÉNȚĂ , proveniențe , s . f . Loc
... PRUNDĂRÍE , prundării , s . f . Teren format din prund aluvionar ; loc
PUNCT , puncte , s . n . I. 1. Semn grafic mic și rotund , asemănător cu o înțepătură de ac , folosit ca semn de punctuație , pentru a indica pauze între propoziții sau fraze independente , pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor " i " , " j " etc . 2. Semn convențional în formă de punct ( I 1 ) , care indică pe o hartă așezările omenești , care marchează zarurile , piesele de domino etc . sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a - i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei . 3. Punct ( I 1 ) folosit în matematică , indicând efectuarea unei înmulțiri . 4. Fel de a coase , de a broda , de a croșeta ; model de cusătură , de broderie etc . 5. ( În sintagma ) Punct tipografic = unitate de măsură pentru lungime , folosită în tipografie , 0 , 376 mm . 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării . 7. ( În sintagma ) Punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește precis linia de ochire . II. 1. Figură geometrică plană fără nici o dimensiune ( reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc ) . 2. Valoare a unei mărimi , mai ales ...
... PURGATÓRIU s . n . ( În religia catolică ) Loc
PUSTÍU , - ÍE , pustiuri , ( I ) s . n . , pustii , ( II ) adj . I. S . n . 1. Regiune sălbatică , lipsită de vegetație și de populație ; spec . întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată , acoperită cu nisip ; deșert . 2. Fig . Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva ; plictiseală ; mâhnire , supărare , durere . II. Adj . 1. ( Despre locuri , ținuturi ) Care se află în stare sălbatică , fără vegetație și fără populație . 2. În care nu se află nimeni ( și nimic ) . Cameră pustie . 3. Fig . Singur , părăsit , copleșit de o singurătate apăsătoare ; stingher ; deznădăjduit . [ Var . : ( pop . ) pustíe s .