Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 1

 Rezultatele 10641 - 10650 din aproximativ 15906 pentru 1.

NEAPĂRAT

... NEAPĂRÁT , - Ă , neapărați , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. De care nu te poți lipsi , care este ( absolut ) necesar ; indispensabil . 2. ( Rar ) Căruia nu i te poți împotrivi , care nu poate fi ocolit , evitat ...

 

NEARANJAT

... NEARANJÁT , - Ă , nearanjați , - te , adj . 1. ( Despre obiecte ) Care nu este pus în ordine . 2. ( Despre oameni ) Care nu și - a făcut un rost în viață . [ Pr . : ne - a ...

 

NEARMONIOS

... NEARMONIÓS , - OÁSĂ , nearmonioși , - oase , adj . Care nu are armonie ^1

 

NEARTICULAT

... NEARTICULÁT , - Ă , nearticulați , - te , adj . 1. ( Fon . ; despre sunete ) Care nu este articulat ; ( despre cuvinte ) pronunțat neclar , îngăimat . 2. ( Gram . ) Care nu este însoțit de articol ( hotărât ) ; în care cuvintele nu ...

 

NEASIMILAT

... NEASIMILÁT , - Ă , neasimilați , - te , adj . 1. Care nu este asimilat prin metabolism . 2. ( Despre produse noi ) Care nu a fost introdus în fabricație . [ Pr . : ne - a - ] - Ne ...

 

NEASTÂMPĂRAT

... NEASTÂMPĂRÁT , - Ă , neastâmpărați , - te , adj . 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat ; spec . ( despre oameni , firea , temperamentul lor ) care se agită continuu ; agitat , neliniștit . 2. ( Despre copii ...

 

NEBĂGAT

... NEBĂGÁT^1 s . n . Pe nebăgate de ( în expr . ) ( sau în ) seamă = fără a ( se ) observa ; pe nesimțite . - Ne - + băgat . NEBĂGÁT^2 , - Ă , nebăgați , - te ...

 

NEBULOS

... NEBULÓS , - OÁSĂ , nebuloși , - oase , s . f . , adj . 1. S . f . Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi , aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre ; sistem stelar cu lumină difuză , aflat dincolo ...

 

NEBUNEȘTE

... NEBUNÉȘTE adv . 1

 

NEBUNIE

... NEBUNÍE , nebunii , s . f . 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale ; demență , alienație mintală . 2. Lipsă de judecată dreaptă , de minte , de cumpănire ; nechibzuință , nesocotință , prostie ...

 

NECĂJI

... NECĂJÍ , necăjesc , vb . IV . 1. Tranz . A pricinui cuiva un necaz , o neplăcere ; a face cuiva sânge rău ; a mânia , a amărî ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>