Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 1061 - 1070 din aproximativ 8917 pentru UN.
ȚUȚUIÁNCĂ , țuțuience , s . f . ( Reg . ) 1. Nevasta unui țuțuian . 2. Numele unui dans popular ; melodie după care se execută acest dans . [ Pr . : - țu - ian - ] - Țuțuian + suf . -
... ABÁC , abace , s . n . 1. Instrument alcătuit dintr - un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile ( colorate ) și care este folosit la efectuarea unor calcule aritmetice . 2. Tabel sau diagramă care permite ...
ABANÓS s . m . Lemnul unor specii de copaci exotici , mai ales din India , greu , tare , foarte durabil , de culoare neagră , folosit pentru fabricarea unor mobile de lux , a instrumentelor muzicale de suflat etc . ; eben (
ABÁTE^2 , abát , vb . III . 1. Tranz . , refl . și intranz . A ( se ) îndepărta ( de la o direcție apucată , fig . de la o normă fixată , de la o linie de conduită etc . ) . 2. Refl . ( Despre fenomene ale naturii , calamități , nenorociri ) A se produce în mod violent . 3. Intranz . A - i trece ceva prin minte , a - i veni ideea ; a i se năzări . 4. Tranz . A descuraja , a deprima , a întrista , a mâhni . Vestea l - a abătut . 5. Tranz . ( Franțuzism ) A doborî la pământ . ABÁTE^1 , abați , s . m . 1. Titlu dat superiorului unei abații . 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici ; persoană care poartă acest
ABERÁȚIE , aberații , s . f . 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect . 2. Defecțiune a unui sistem optic , care duce la obținerea unor imagini neclare , deformate etc . 3. Ceea ce este inadmisibil , absurd ; absurditate , inepție ,
ABROGÁȚIE , abrogații , s . f . Anulare , suprimare a unei legi , a unui act normativ
ABSCIZIÚNE , absciziuni , s . f . ( Med . ) Tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului . [ Pr . : - zi -
ABSÉNȚĂ , absențe , s . f . 1. Lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle . 2. Pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței ; leșin . 3. Lipsă de atenție , distracție , indiferență a
... ABSENTEÍSM s . n . 1. Absență îndelungată a deținătorului unei proprietăți funciare , pe care o exploatează printr - un intermediar . 2. Absenteism parlamentar = practică folosită mai ales de deputații aflați în opoziție , constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului , cu scopul de a întârzia ...
ABSOLÚT , - Ă , absoluți , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. Care este independent de orice condiții si relații , care nu este supus nici unei restricții , care nu are limite ; necondiționat , perfect , desăvârșit . 2. ( Despre fenomene social - economice , în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă ) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare ; care se află pe treapta cea mai de sus . 3. ( Mat . ; despre mărimi ) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat . Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat , dar subînțeles . II. Adv . ( Servește la formarea superlativului ) Cu totul , cu desăvârșire ; exact , întocmai , perfect . Argumentare absolut
ABSOLVÉNȚĂ , absolvențe , s . f . Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ ;