Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARAT
Rezultatele 1061 - 1070 din aproximativ 1835 pentru ARAT.
MINIATURÁL , - Ă , miniaturali , - e , adj . Care se referă la miniaturi , privitor la miniaturi , care are dimensiunile unei miniaturi ; p . ext . de proporții foarte mici ; minuscul . [ Pr : - ni - a - ] - Miniatură + suf . -
MÍNIM^2 , - Ă , minimi , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Care are dimensiunile , durata , intensitatea , valoarea etc . cea mai mică ; foarte mic , neînsemnat , neglijabil , minimal . 2. S . f . Spec . Cea mai mică valoare pe care o poate avea , într - un anumit interval , o funcție sau o cantitate variabilă . 3. S . f . Categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg . MÍNIM^1 , minimuri , s . n . Minimum (
MINISTÉR , ministere , s . n . 1. Organ central al administrației de stat care conduce o anumită ramură a activității statului și care este condus de un ministru ; instituția respectivă ; p . ext . clădirea în care își are sediul această instituție . 2. ( Înv . ) Funcție de ministru . 3. ( Înv . )
MINÓR , - Ă , minori , - e . adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile . 2. Lipsit de importanță , neînsemnat , secundar ; p . ext . șters , slab . 3. ( Muz . ; în sintagmele ) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică . Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia , a șasea și a șaptea . 4. ( Log . ; în sintagmele ) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism . Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al
MINTÓS , - OÁSĂ , mintoși , - oase , adj . ( Pop . ) Care are multă minte ; deștept , inteligent , capabil ; iscusit ,
MIROSITÓR , - OÁRE , mirositori , - oare , adj . Care are ( și răspândește ) un miros ( 2 ) ; odorific . - Mirosi + suf . -
MISCELANÉU , - ÉE , miscelanee , adj . , s . n . și f . ( Livr . ) ( Rubrică în unele periodice , publicație sau volum ) care are un conținut variat și care aparține , de obicei , mai multor
MISTÉR^1 , mistere , s . n . 1. Ceea ce este ( încă ) necunoscut , neînțeles sau descoperit ; taină ; secret . 2. Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești . 3. ( La pl . ) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați . 4. ( La pl . ) Lucrare dramatică specifică evului mediu , cu caracter religios sau laic , reprezentată cu prilejul unor sărbători ( religioase ) . [ Var . : ( înv . ) mist�riu s . n . ] MÍSTER^2 s . m . ( Mai ales în Anglia ) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar ; domn . - Cuv .
MÍSTIC , - Ă , mistici , - ce , adj . , subst . 1. Adj . Care aparține misticismului , care se referă la misticism ; care vădește misticism . 2. S . m . și f . Adept al misticismului . 3. Adj . Care are un înțeles ascuns ; care rămâne neînțeles ; inexplicabil pe cale rațională ; secret , tainic . 4. S . f . Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică ( 1 ) ; p . ext .
MITROFÓR , mitrofori , adj . Care are dreptul să poarte mitră ^1 (
MOARÁT , - Ă , moarați , - te , adj . Care are aspectul moarului (