Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FĂCUT
Rezultatele 1051 - 1060 din aproximativ 3497 pentru FĂCUT.
COMÓD , - Ă , comozi , - de , adj . 1. De care te poți folosi ușor și cu plăcere ; lesnicios , plăcut , confortabil . 2. ( Peior . ; despre oameni ) Care nu vrea să facă eforturi ; care nu înțelege să iasă din obiceiurile lui , din ritmul lui tihnit , obișnuit de viață ; p . ext . leneș ,
COMODÁT s . n . ( Rar ) Împrumut făcut pentru o folosință
COMPANIÓN , - OÁNĂ , companioni , - oane , s . m . și f . ( Franțuzism ) . 1. Camarad , tovarăș . 2. Persoană care făcea parte dintr - o societate comercială , artistică
COMPARÁȚIE , comparații , s . f . 1. Examinare a două sau a mai multor lucruri , ființe sau fenomene , făcută cu scopul de a se stabili asemănările și deosebirile dintre ele . 2. Figură de stil care constă în alăturarea a două obiecte , persoane , acțiuni etc . pe baza unor însușiri comune . [ Var . : ( înv . ) comparațiúne s .
... COMPENDIATÓR , - OÁRE , compendiatori , - oare , s . m . și f . ( Rar ) Persoană care face
... n . 1. Expunere sintetică a unei lucrări , a unei discipline sau a unei concepții ; conspect ; publicație în care se face o asemenea expunere . 2. ( Tehn . ; în forma compendium ) Dispozitiv care se adaptează în fața obiectivului cinematografic , pentru a permite operatorului să execute diferite ...
... echilibra . 2. Tranz . ( Fiz . ) A micșora sau a anula efectul unei anumite acțiuni . 3. Tranz . și refl . ( Med . ) A face
COMPETÉNT , - Ă , competenți , - te , adj . 1. Care este bine informat într - un anumit domeniu ; care este capabil , care este în măsură să judece un anumit lucru . 2. Care are atribuția , căderea , autoritatea legală să facă ceva ; îndreptățit . [ Var . : ( înv . ) competínte
... COMPLEXIFICÁ , complexífic , vb . I . Tranz . și refl . ( Rar ) A face
... COMPLEZÉNT , - Ă , complezenți , - te , adj . Care este gata de a servi pe cineva , doritor de a face
... COMPOUNDÁ , compoundéz , vb . I . Tranz . ( Elt . ) A face