Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ������������������IE
Rezultatele 1051 - 1060 din aproximativ 1630 pentru ������������������IE.
... spec . femela acestei specii ( Ovis aries ) . 2. ( În limbajul bisericesc ; mai ales la pl . ) Credincios , considerat în raport cu preotul ; creștin , drept - credincios . [ Pr . : oa - ie
OARECÁRE , oarecare , adj . nehot . , pron . nehot . I. Adj . nehot . 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape ; oareșicare . 2. Indiferent care ; careva . 3. Fără importanță , neînsemnat ; care nu iese din comun . II. Pron . nehot . ( Înv . și reg . ) Cineva , unul ; careva . - Oare +
OBȚÍNE , obțín , vb . III . Tranz . A dobândi , a primi , a căpăta ( ceva ) ; a reuși să ajungă la . . . , a realiza
OBIECTÍV , - Ă , obiectivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. ( Fil . ) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea . 2. Care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat , detașat de impresii subiective ; nepărtinitor , imparțial ; obiectivist ( 2 ) . 3. ( Gram . ) Care se referă la obiectul direct sau indirect . Reflexiv obiectiv . II. S . n . 1. Sistem optic convergent , format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic ( de fotografiat , microscop , lunetă etc . ) , fiind îndreptat spre obiectul studiat . 2. Porțiune de teren , localitate , fortăreață etc . care prezintă interes în timp de război . 3. Fig . Scop , țintă ,
... OBLIGATÓRIU , - IE
ÓBLU , OÁBLĂ , obli , oable , adj . , adv . I. Adj . 1. ( Pop . ) Care se prezintă ca o linie dreaptă ; fără cotituri , drept . 2. ( Despre mers ) Încet și uniform . II. Adv . ( Pop . ) În linie dreaptă ; drept ; p . ext . ( în legătură cu verbe de mișcare ) fară înconjur , fără ocol ,
... OBRĂZNICÍE , obrăznicii , s . f . Atitudine , purtare , vorbă obraznică ; necuviință , insolență , impertinență ; ( cu sens atenuat ) neascultare , neastâmpăr . - Obraznic + suf . - ie
OCUPÁ , ocúp , vb . I . I. Tranz . 1. A pune stăpânire pe . . . , a lua în stăpânire cu forța armată un teritoriu , un oraș etc . ; a cuceri . 2. A lua ( temporar ) în stăpânire , a avea în folosință un imobil , un spațiu locativ . 3. A lua în primire , a deține un post , o funcție etc . II. Refl . 1. A lucra într - un anumit domeniu , a avea drept ocupație sau profesiune ; a se îndeletnici cu . . . 2. A se interesa , a se îngriji de cineva sau de ceva ; a acorda atenție
OCÚRGE , pers . 3 ocúrge , vb . III. Intranz . ( Înv . ) A se întâmpla , a
... de sat ; fermă mică , târlă de vite etc . 3. Colibă servind de adăpost provizoriu pescarilor , ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului ; otac . [ Pr . : - da - ie
OFIȚÉR , ofițeri , s . m . I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general ; persoană care poartă unul dintre aceste grade . 2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale ; persoană având acest titlu . 3. ( Ieșit din uz ) Grad ( mai mare decât cel de cavaler ) conferit prin anumite decorații ; persoană care a primit acest grad . II. ( Pop . ) Varietate de crap lung și subțire , cu capul mare și osos , cu carnea tare și puțin gustoasă , care trăiește în bălțile din Delta Dunării ( Cyprinus carpio