Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 1021 - 1030 din aproximativ 8917 pentru UN.

ÎNCĂLȚA

ÎNCĂLȚÁ , încálț , vb . I . 1. Refl . A - și trage ghetele , a - și pune încălțămintea . 2. Tranz . A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe , pe tălpile unei sănii etc . 3. Tranz . Fig . A înșela , a

 

ÎNCĂLZIRE

ÎNCĂLZÍRE , încălziri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) încălzi și rezultatul ei . 2. Complex de exerciții fizice efectuate înaintea unui antrenament , a unei competiții etc . pentru adaptarea organismului la potențial

 

ÎNCĂRCAT

... ÎNCĂRCÁT^2 , - Ă , încărcați , - te , adj . 1. ( Despre un vehicul , un agregat de prelucrare etc . ) Umplut , plin cu ceva . 2. ( Despre plante ) Plin de fructe sau de flori . 3. Fig . Exagerat , mărit ( în scopul de a ...

 

ÎNCASA

ÎNCASÁ , încasez , vb . I . Tranz . A primi o sumă de bani ; a obține valoarea în bani a unei polițe , a unui bilet de bancă

 

ÎNCHEIETURĂ

ÎNCHEIETÚRĂ , încheieturi , s . f . 1. Îmbinare ( mobilă ) a capetelor oaselor ; articulație . 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect , ale unei construcții etc . - Încheiat + suf . -

 

ÎNCHIZĂTOR

ÎNCHIZĂTÓR , - OÁRE , închizătoare , s . n . , s . f . 1. S . n . Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc . 2. S . f . Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect . [ Pl . și ; ( 2 ) închizători ] - Închide + suf . -

 

ÎNCONJURA

... A face ocolul unui lucru ; al unui loc . 2. A împrejmui cu gard . 3. A merge spre o țintă pe un

 

ÎNCUIA

ÎNCUIÁ , încúi , vb . I . 1. Tranz . A închide cu ajutorul unui zăvor , al unui lacăt etc . 2. Tranz . și refl . ( Pop . ) A ( se )

 

ÎNDEMÂNARE

... ÎNDEMÂNÁRE s . f . Ușurința de a face un

 

ÎNDOLIERE

ÎNDOLIÉRE , îndolieri , s . f . ( Rar ) Durere adâncă pricinuită de moartea unei rude , a unei ființe iubite . [ Pr . : - li - e - ] - V.

 

ÎNGURZIT

ÎNGURZÍT , - Ă , îngurziți , - te , adj . ( Reg . ) Strâns , adunat în crețuri ( cu ajutorul unei sfori , al unei curelușe ) ; încrețit ^2 . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>