Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANIMALE

 Rezultatele 1011 - 1020 din aproximativ 1252 pentru ANIMALE.

RODEO

RODÉO s . n . 1. Serbare organizată cu ocazia marcajului animalelor în unele regiuni din America . 2. Întrecere sportivă în care un călăreț trebuie să încalece și să se mențină , fără șa , cât mai mult pe un cal sau un taur nedomesticit . [ Pr . : - de -

 

ROSTRU

RÓSTRU , rostruri , s . n . 1. Organ bucal la unele insecte ( muște , ploșnițe etc . ) , alungit în formă de trompă . 2. Prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor și altor animale . 3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii

 

RUȘINE

RUȘÍNE s . f . 1. Sentiment penibil de sfială , de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală . 2. Rezervă , modestie , reținere . 3. Ocară , batjocură , ofensă . 4. Motiv de a se simți rușinat ; necinste , dezonoare , umilință . 5. ( Pop . ) Denumire a organului genital la om și la

 

RUDĂ

RÚDĂ^2 , rude , s . f . ( Reg . ) 1. Prăjină , par , drug . 2. Oiște , proțap . RÚDĂ^1 , rude , s . f . 1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane , unite între ele prin legături de sânge sau prin alianță ; rudenie ( 2 ) , rubedenie . 2. ( Pop . ) Soi , sămânță de animale sau de

 

RUT

RUT s . n . Stare fiziologică la animale , corespunzătoare perioadei de activitate sexuală , de durată și periodicitate variabilă , în timpul căreia se petrec unele transformări ale aparatului

 

SÂNGERARE

SÂNGERÁRE , sângerări , s . f . 1. Faptul de a sângera ; sângerat ^1 , sângerătură . 2. Proces tehnologic de recoltare a sângelui animalelor sacrificate ( la abator ) pentru a fi valorificat . 3. ( Tehn . ) Operație de găurire a unei ancore de lemn pentru a lăsa să se scurgă apa din

 

SĂCEALĂ

SĂCEÁLĂ , săceli , s . f . ( Reg . ) Țesală ( pentru

 

SĂCELA

... SĂCELÁ , săcelez , vb . I . Tranz . ( Reg . ) A țesăla un animal

 

SĂGNI

... Reg . ) 1. Refl . ( Despre cai ) A căpăta o rană de la șa , de la ham etc . 2. Tranz . A însemna un animal

 

SĂLAȘ

SĂLÁȘ , sălașe , s . n . ( Pop . ) 1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire . 2. Construcție rudimentară făcută în câmp și folosită ca adăpost temporar pentru oameni și animale . 3. Locuință , casă . 4. Așezare omenească . 5. Mică așezare de țigani ( nomazi ) ; grup de familii de țigani ( nomazi ) sub conducerea unui vătaf . [ Pl . și :

 

SĂLBĂTICI

SĂLBĂTICÍ , sălbăticésc , vb . IV . 1. Refl . ( Despre animale ) A deveni sălbatic . 2. Refl . ( Despre plantații , terenuri etc . ) A se părăgini . 3. Refl . ( Despre locuri , ținuturi ) A deveni sălbatic , pustiu , nelocuit , inaccesibil . 4. Refl . ( Despre oameni ) A cădea în sălbăticie , în primitivism . 5. Refl . și tranz . A deveni sau a face să devină sălbatic , nesociabil , retras , izolat . [ Var . : ( pop . ) sălbătăcí vb .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>