Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FAPT��

 Rezultatele 1001 - 1010 din aproximativ 1909 pentru FAPT��.

MÂNJEALĂ

MÂNJEÁLĂ , mânjeli , s . f . 1. Faptul de a ( se ) mânji . 2. Murdărie . 3. ( Reg . ) Amestec de lut și de baligă , cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui . 4. Un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe , cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut . - Mânji + suf . -

 

MÂRÂIT

MÂRÂÍT s . n . Faptul de a mârâi ; ( în special ) sunete specifice scoase de câinii ațâțați , nemulțumiți ; mârâială , mârâitură . - V.

 

MÂZGĂLITURĂ

MÂZGĂLITÚRĂ , mâzgălituri , s . f . Faptul de a mâzgăli ; ( concr . ) scriere , pictură sau desen executate neîndemânatic și murdar ; fig . operă literară sau plastică fără valoare ; mâzgăleală . [ Var . : zmângălitúră s . f . ] - Mâzgăli + suf . -

 

MĂCĂIT

MĂCĂÍT , măcăituri , s . n . Faptul de a măcăi ; strigătul caracteristic al raței ; măcănit ; măcăitură . - V.

 

MĂCĂNIT

MĂCĂNÍT s . n . Faptul de a măcăni ; măcăit . - V.

 

MĂGULEALĂ

MĂGULEÁLĂ , măguleli , s . f . Faptul de a măguli ; vorbă sau gest de măgulire ; lingușeală ; amăgeală . - Măguli + suf . -

 

MĂGULI

MĂGULÍ , măgulesc , vb . IV . 1. Tranz . A satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte ; a flata ; a linguși . 2. Refl . ( Înv . ) A se amăgi cu . . . , a se împăca cu . . . , a se încânta

 

MĂLURARE

MĂLURÁRE , mălurări , s . f . Faptul de a se mălura [ Var . : măluríre s . f . ] - V.

 

MĂREȚIE

MĂREȚÍE s . f . 1. Faptul de a fi măreț ; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect ; grandoare , splendoare , fast ^1 . 2. ( Înv . și reg . ) Mândrie , semeție , trufie . - Măreț + suf . -

 

MĂRIT

MĂRÍT^4 , - Ă , măriți , - te , adj . 1. Devenit mai mare ^1 ; crescut . 2. Slăvit , măreț , înălțat , glorios ; cinstit . MĂRÍT^3 s . n . Faptul de a ( se ) mări ^1 ; mărire . - V. mări . MĂRÍT^2 s . n . ( Pop . ) Măritat ^1 . MĂRÍT^1 , măriți , s . m . ( Înv . și reg . ) Soț ;

 

MĂRITAT

MĂRITÁT^2 , - Ă , măritați , - te , adj . ( Despre femei ) Căsătorită . V. mărita . MĂRITÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) mărita ; măritiș , măritare , mărit ^2 . V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>