Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FĂCUT

 Rezultatele 1001 - 1010 din aproximativ 3497 pentru FĂCUT.

CLANȚĂ

... CLÁNȚĂ , clanțe , s . f . 1. Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții , care prin apăsare , face

 

CLANDESTIN

CLANDESTÍN , - Ă , clandestini , - e , adj . Care are un caracter secret , care este făcut în ascuns ( fiind oprit de

 

CLARIFICA

... CLARIFICÁ , clarífic , vb . I . Tranz . și refl . A face

 

CLARINET

CLARINÉT , clarinete , s . n . Instrument muzical de suflat , făcut din lemn , în formă de tub lărgit la un capăt și prevăzut cu găuri laterale care se pot închide și deschide cu ajutorul unor clape . [ Var . : ( reg . ) clanarét s . n . , clarinétă s .

 

CLEȘTAR

CLEȘTÁR^2 , cleștare , s . n . Unealtă de dogărie cu care se trag forțat cercurile la vasele de lemn făcute din doage . - Clește + suf . - ar . CLEȘTÁR^1 s . n . ( Poetic )

 

CLIȘEU

... CLIȘÉU , clișee , s . n . 1. Imagine fotografică negativă ( pe peliculă de film sau pe sticlă ) obținută în camera obscură și după care se face reproducerea fotografică ; p . ext . placă sau film fotografic impresionat , developat și fixat . 2. ( Tipogr . ) Planșă de metal , de lemn etc . pe care s - a ...

 

CLIPOCEALĂ

CLIPOCEÁLĂ^1 , clipoceli , s . f . Faptul de a clipoci ^1 ; zgomot ușor făcut de o apă curgătoare ; susur , murmur , clipocire ^1 , clipocit . - Clipoci ^1 + suf . - eală . CLIPOCEÁLĂ^2 , clipoceli , s . f . ( Reg . ) Faptul de a clipoci ^2 ; moțăială , piroteală , ațipire , dormitare ; somnolența , clipocire ^2 . - Clipoci ^2 + suf . -

 

CLOCOT

... CLÓCOT , clocote , s . n . 1. Mișcare zgomotoasă pe care o face

 

CNUT

CNUT , cnuturi , s . n . Bici făcut dintr - o curea de piele sau dintr - o funie , uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf ;

 

COȘAR

... COȘÁR^2 , coșari , s . m . 1. Persoană care curăță coșurile ^1 ( 8 ) și sobele de funingine ; hornar . 2. Persoană care face

 

COȘNIȚĂ

CÓȘNIȚĂ , coșnițe , s . f . 1. Coș ^1 mic de nuiele sau de papură , folosit la târguieli . 2. Stup făcut din papură , paie , nuiele

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>