Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UMBLA

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 118 pentru UMBLA.

SINGURĂTATE

SINGURĂTÁTE , singurătăți , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi singur ( 1 ) ; starea celui care trăiește singuratic ( 1 ) ; spec . izolare morală . 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar ; loc pustiu , lipsit de oameni ( și de animale ) ; pustietate ; p . ext . izolare . - Singur + suf . -

 

STELAR

STELÁR^2 , - Ă , stelari , - e , adj . Care aparține stelelor , privitor la stele . STELÁR^1 , stelari , s . m . ( Rar ) Colindător cu steaua , copil care umblă cu steaua . - Stea + suf . -

 

TÂNDĂLI

TÂNDĂLÍ , tândălesc , vb . IV . Intranz . A - și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost ; a lucra încet , fără spor ( și cu

 

TÂNDALĂ

TÂNDÁLĂ s . m . sing . Om care nu este bun de nici o treabă , care lucrează fără rost sau care își pierde vremea umblând de colo până

 

TÂRCOL

... A da târcoale ( În expr . ) ( sau rar , un târcol ) = a se învârti în preajma cuiva sau a ceva , a umbla

 

TANDALIC

TANDALÍC , - Ă , tandalici , - ce , adj . ( Reg . ; adesea substantivat ) Care umblă fără rost ; zăpăcit . - Et .

 

TELELEICĂ

TELELÉICĂ , teleleici , s . f . ( Pop . ) Femeie care umblă de colo până colo , flecărind și bârfind ; femeie ușuratică , stricată , haimana . - Teleleu + suf . -

 

TELELEU

TELELÉU , - EÁ , telelei , - ele , s . m . și f . Om fără căpătâi , care își pierde vremea ( umblând de colo până colo ) fără nici o

 

TIPA

TÍPA interj . ( Repetat ) Cuvânt care imită zgomotul produs de cineva care umblă desculț sau pășește foarte ușor . -

 

TOANĂ

TOÁNĂ^2 , toane , s . f . 1. Ocol făcut prin desfășurarea largă și completă a unui năvod , care prinde peștele înconjurându - l ; loc ( bogat în pește ) unde se aruncă în acest fel năvodul . 2. Timpul când peștele umblă după mâncare . TOÁNĂ^1 , toane , s . f . 1. Capriciu . 2. ( Precedat de " o " ) Interval de timp , răstimp (

 

UȘARNIC

UȘÁRNIC , - Ă , ușarnici , - ce , s . m . și f . , adj . ( Depr . ) ( Persoană ) care umblă pe la ușile altora , căreia nu - i place să stea acasă . - Ușă + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>