Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUNET
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 557 pentru SUNET.
... ȚISTUIÁLĂ , țistuieli , s . f . Acțiunea de a țistui și rezultatul ei ; sunet
... secțiune a pătrată , ascuțită la capete și puțin arcuită , folosit de mineri . - Et . nec . ȚIU ^1 interj . ( Adesea repetat ) 1. Cuvânt care imită un sunet
... ȚIUÍT , țiuituri , s . n . Faptul de a țiui ; sunet
LA ^3 , lau , vb . I. Tranz . și refl . ( Pop . ) A ( se ) spăla ( pe cap ) ; A ( se ) scălda , a ( se ) îmbăia . LA ^2 s . m . invar . Treapta a șasea din gama do major ; sunetul și nota
A ^5 - Element de compunere care indică absența , excluderea etc . Amoral , anhidru . [ Var . : an - ] A ^4 prep . ( Formează numerale distributive ) . De câte . . . 3 saci a 80 de kg . A ^3 prep . 1. ( Precedă infinitivul scurt ca formă - tip a verbului ) A lucra . 2. ( Exprimă un raport de comparație sau de asemănare ) Miroase a pământ . 3. ( Intră în compunerea unor adverbe , locuțiuni adverbiale și prepoziționale și a unor substantive și adjective în care este inclus tot ) De - a dreapta , atoatevăzător , atotputernic . A ^2 interj . Exclamație care exprimă : surprindere , admirație , entuziasm ; plăcere , satisfacție ; necaz , supărare ; regret ; indignare , reamintirea bruscă a unui lucru omis ; ah ( 2 ) . A ^1 s . m . invar . Prima literă a alfabetului limbii române ; sunetul notat cu această literă ( vocală deschisă nerotunjită
... un grup sintactic . 2. Fel particular de pronunțare , specific unui grai , unei limbi sau unei stări afective . 3. Scoatere în relief a unui sunet
... neesențială a unui lucru . 3. ( Geogr . ) Neregularitate a solului . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet
ACÓRD , acorduri , s . n . 1. Înțelegere , învoială , convenție etc . între două sau mai multe părți în vederea încheierii , modificării sau desființării unui act juridic . Expr . A fi de acord să . . . = a se învoi ( la ceva ) ; a aproba . A fi de acord ( cu cineva ) = a avea aceeași părere ( cu cineva ) . De acord ! = bine ! ne - am înțeles ! ( Pleonastic ) De comun acord = în perfectă înțelegere . 2. ( În sintagmele ) ( Plată sau salariu ) în acord = ( sistem de remunerare a muncii normate ) în raport cu rezultatele obținute . Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă , în raport cu depășirea normei . Muncă în acord = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei . 3. Expresie gramaticală care stabilește concordanța ( în persoană , număr , gen sau caz a ) formei cuvintelor între care există raporturi sintactice . 4. ( Fiz . ) Egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate , sisteme fizice etc . ; sintonie . 5. ( Muz . ) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete , formând o
ACORDEÓN , acordeoane , s . n . Instrument muzical portativ cu burduf , claviatură și butoane , ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii metalice . [ Pr . : - de -
ACÓRDIC , - Ă , acordici , - ce , adj . , s . f . 1. ( Despre sunete muzicale ) Care intră în componența acordului . 2. S . f . Disciplină care studiază diferitele acorduri muzicale . - Acord + suf . -
ACÚT , - Ă , acuți , - te , adj . 1. Ascuțit , pătrunzător . 2. ( Despre boli ) Cu evoluție rapidă , cu caracter de criză . 3. ( Muz . ; despre sunete ) Înalt , ascuțit ^2 ,