Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUTERE
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 386 pentru PUTERE.
DEFLÁȚIE , deflații , s . f . 1. Retragere din circulație a unei cantități de bancnote în timpul unei inflații , pentru a face să crească puterea de cumpărare a banului . 2. Proces de răspândire prin intermediul vântului a materialului rezultat în urma
... DEIFICÁ , deífic , vb . I . Tranz . A atribui putere
DEMOBILIZÁT , - Ă , demobilizați , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Lăsat la vatră . 2. Fig . Cu puterea de luptă slăbită , lipsit de
DEMOCRAȚÍE , democrații , s . f . Formă de organizare și de conducere a unei societăți , în care poporul își exercită ( direct sau indirect )
... DEÓCHI deochiuri , ( rar , 2 ) s . n . 1. Putere ( magică ) pe care superstițioșii o atribuie unor oameni , de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea ( cu răutate , invidie etc . ) . 2 ...
DEPRESIÚNE , depresiuni , s . f . I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare . 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine și care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece . II. Fig . Stare sufletească ( patologică ) de tristețe ( asociată cu neliniște ) ; descurajare , deprimare . III. ( Ec . pol . ) Fază a ciclului economic , posterioară crizei economice , în care producția se menține la un nivel scăzut , mărfurile se vând greu și la prețuri scăzute , în condițiile în care rămâne redusă și puterea de cumpărare a populației . [ Pr . : - si -
DESPÓT , despoți , s . m . 1. ( În antichitate și în evul mediu ) Conducător cu puteri discreționare ; tiran . 2. ( În Imperiul Bizantin ) Guvernator autonom al unei provincii , al unui ținut . [ Acc . și :
DESPOTÍSM s . n . Regim politic caracterizat prin puterea nelimitată și guvernarea arbitrară , neîngrădită de nici o lege , a despotului ; absolutism , tiranie , autocrație ; despoție (
DEZARMÁNT , - Ă , dezarmanți , - te , adj . Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva ; care face pe cineva să renunțe la luptă , să
DEZARMÁT , - Ă , dezarmați , - te , adj . 1. Căruia i s - au luat armele , care nu mai este înarmat . 2. Fig . Lipsit de puterea de a riposta , de a reacționa ; lipsit de apărare ; care nu știe să se descurce în viață , care este învins de
... DEZLĂNȚUÍT , - Ă , dezlănțuiți , - te , adj . Care se manifestă cu o putere