Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRACTIC

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 246 pentru PRACTIC.

IAHTMAN

IÁHTMAN , iahtmani , s . m . Sportiv care practică iahtingul . [ Scris și : yachtman . - Var . :

 

IDEALIST

... 1 ) , privitor la idealism . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care aspiră spre un ideal ; p . ext . ( om ) lipsit de simțul realității , de spirit practic

 

IDEALISTIC

... IDEALÍSTIC , - Ă , idealistici , - ce , adj . ( Rar ) 1. ( Fil . ) Propriu doctrinei idealiste . 2. Care aspiră spre un ideal ; p . ext . lipsit de simțul realității , de spirit practic

 

IMPLEMENTA

IMPLEMENTÁ , implementez , vb . I . Tranz . A pune în practică , în funcțiune , a aplica ; a integra ; a îndeplini , a realiza . - După engl .

 

IMPRACTICABIL

IMPRACTICÁBIL , - Ă , impracticabili , - e , adj . 1. ( Despre drumuri ) Pe care nu se poate circula ; stricat , desfundat . 2. Care nu poate fi pus în practică , care nu se poate

 

INAPLICABIL

INAPLICÁBIL , - Ă , inaplicabili , - e , adj . Care nu poate fi pus în practică :

 

INAPLICABILITATE

INAPLICABILITÁTE s . f . Imposibilitate de a fi pus în practică ;

 

INEL

INÉL , inele , s . n . 1. Cerc mic de metal ( prețios , cu pietre scumpe ) care se poartă ca podoabă pe deget . 2. Obiect în formă de cerc , având diverse întrebuințări practice ; verigă , belciug . 3. Arteră de circulație , cu traseu circular sau poligonal , care înconjură o localitate și leagă capetele șoselelor exterioare care conduc la această localitate . 4. ( La pl . ) Zone inelare concentrice care se observă într - o secțiune transversală făcută în tulpina sau rădăcina plantelor lemnoase și care indică vârsta acestora și creșterea lor în grosime . 5. Fiecare dintre segmentele din care este alcătuit corpul unor

 

INSTRUCȚIE

INSTRÚCȚIE s . f . 1. Ansamblu de cunoștințe , priceperi și deprinderi , predate cuiva sau căpătate de cineva , prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale ; învățătură ; învățământ ; instrucțiune ( 2 ) . 2. Pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare . 3. ( Jur . ) Activitate de cercetare a cauzelor

 

INSTRUI

INSTRUÍ , instruiesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) pregăti într - un domeniu ; a învăța , a se cultiva . 2. Tranz . A pregăti ostașii în vederea însușirii teoriei și practicii militare . 3. Tranz . ( Jur . ) A cerceta , a ancheta , a analiza ( culegând probe ,

 

INSTRUIT

INSTRUÍT , - Ă , instruiți , - te , adj . 1. Învățat ^2 , cult ^2 , cultivat . 2. ( Despre ostași ) Care și - a însușit cunoștințe de teorie și practică

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>