Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POPORULUI
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 188 pentru POPORULUI.
MIT , mituri , s . n . ( Adesea fig . ) Povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor ( antice ) despre originea universului și a fenomenelor naturii , despre zei și eroi legendari etc . ; p . gener . poveste , legendă ,
MÍTRĂ^2 , mitre , s . f . ( Anat . ) Uter . MÍTRĂ^1 , mitre , s . f . 1. Acoperământ al capului de formă sferică sau conică , uneori bogat ornamentat , purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase . 2. Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare
... MORÁVURI s . n . pl . Totalitatea obiceiurilor și deprinderilor unui popor
MUSCÁL^2 , muscali , s . m . 1. ( Înv . și pop . ) Locuitor din orașul Moscova sau din împrejurimi ; p . gener . rus ; ( la pl . art . ) poporul rus . 2. ( Înv . și reg . ) Birjar ( de origine rusă ) . MUSCÁL^1 , muscaluri , s . n . ( Înv . și pop . )
... NEAM , neamuri , s . n . , adv . I. S . n . 1. Popor , națiune . 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță ; persoană care face parte din aceeași familie cu cineva ( în raport cu acesta ...
NECIVILIZÁT , - Ă , necivilizați , - te , adj . 1. ( Despre popoare , societăți etc . ) Care se află într - un stadiu primitiv de dezvoltare , civilizație și cultură . 2. ( Despre oameni ) Care nu este manierat , politicos . - Ne - +
NEOGRÉC , - EÁCĂ , neogreci , - ce , adj . 1. ( În sintagma ) Limba neogreacă ( și substantivat , f . ) = limba greacă din perioada modernă , începând din sec . XVI până în zilele noastre ; greaca modernă . 2. Care se referă la limba neogreacă ( 1 ) , care ține de limba neogreacă , propriu limbii neogrecești sau , p . ext . , poporului grec modern sau Greciei moderne ; neogrecesc . Influența neogreacă . [ Pr . : ne -
NEOLATÍN , - Ă , neolatini , - e , adj . ( Despre limbi ) Care continuă limba latină ; romanic ; ( despre popoare ) care descinde din romani , de origine latină . [ Pr . : ne -
NEÚTRU , - Ă , neutri , - e , adj . 1. ( Despre state , popoare etc . ) Care este în stare de neutralitate , care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse ; neutral ( 1 ) . 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ , care nu trezește nici un interes deosebit , care este nesemnificativ , indiferent ; care manifestă indiferență , lipsă de participare : spec . lipsit de valoare afectivă sau stilistică . 3. ( Gram . ; în sintagmele ) Gen neutru ( și substantivat , n . ) = formă a unor părți de vorbire ( substantivul , adjectivul etc . ) atribuită numelor de lucruri . Substantiv neutru ( și substantivat , n . ) = substantiv de genul neutru . Vocală neutră = vocală medială . 4. ( Chim . ) Care nu are nici caracter acid , nici caracter bazic ; neutral ( 3 ) . 5. ( Fiz . ) Care nu are sarcină electrică ; care posedă în cantități egale sarcină electrică pozitivă și
... 1. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Nigeriei sau este originară de acolo ; ( la m . pl . ) popor , națiune care locuiește în Nigeria . 2. Adj . Care aparține Nigeriei sau nigerienilor ( 1 ) , privitor la Nigeria sau la nigerieni . [ Pr . : - ri - an ] - Nigeria ( n . pr ...
... ÓBȘTE , obști , s . f . 1. ( Înv . și pop . ) Colectivitate , comunitate , populație , popor ; p . ext . masă mare de oameni , gloată , mulțime ; obștime . 2. ( Înv . ) Spec . Comunitate a călugărilor de la o mănăstire ; p . ext . chinovie . 3 ...