Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLĂTIT

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 130 pentru PLĂTIT.

SALARIAT

SALARIÁT , - Ă , salariați , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care , în schimbul muncii prestate , primește un salariu . 2. Adj . ( Despre muncă ) Care este plătit cu un salariu . [ Pr . : - ri - at ] - V. salaria . Cf . fr . %

 

SALARIZA

... SALARIZÁ salarizéz , vb . I . Tranz . A plăti

 

SCONT

SCONT , sconturi , s . n . 1. Operație de credit care constă în cumpărarea efectelor de comerț de către bănci , cu reținerea din valoarea lor nominală a dobânzii până la scadență și a unui comision . 2. ( Rar ) Reducere acordată unui debitor din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență ; recalculare și diminuare a dobânzilor , când plata unei obligații se face înainte de

 

SIMBRIE

SIMBRÍE , simbrii , s . f . 1. ( Pop . ) Răsplată în bani ( sau în natură ) care se dădea unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva ; salariu , leafă . 2. ( Reg . ) Slujbă plătită cu simbrie ( 1 ) . 3. ( Înv . și reg . ) Arendă ; chirie ; plată dată pentru arendă sau chirie . - Sâmbră + suf . -

 

SOLDĂ

SÓLDĂ , solde , s . f . Sumă de bani plătită militarilor și personalului civil din

 

SOLVABIL

SOLVÁBIL , - Ă , solvabili , - e , adj . Care dispune de suficiente mijloace bănești sau bunuri pentru a - și îndeplini la termen obligațiile ; care plătește prompt , bun de plată ; solvent ^

 

SOLVENT

SOLVÉNT^2 , - Ă , solvenți , - te , adj . 1. ( Despre elevi , studenți ; adesea substantivat ) Care plătește taxe de frecvență sau de internat , care nu este bursier . 2. Solvabil . SOLVÉNT^1 , solvenți , s . m . Substanță chimică ( lichidă ) care are proprietatea de a dizolva în masa ei alte substanțe ;

 

SPĂRGĂTOR

SPĂRGĂTÓR , - OÁRE , spărgători , - oare , adj . , subst . I. Adj . Care sparge , care sfărâmă ( piatră , cărbuni etc . ) . II. S . n . Instrument care se folosește la spargerea unor materiale , a anumitor fructe cu coaja tare etc . III. S . m . și f . 1. Hoț care intră undeva cu forța ( spărgând uși , încuietori etc . ) pentru a jefui . 2. ( În sintagma ) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron , care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă . - Sparge + suf . -

 

SUBIECT

SUBIÉCT , subiecte , s . n . 1. Totalitatea acțiunilor , evenimentelor ( prezentate într - o anumită succesiune ) care alcătuiesc conținutul unei opere literare , cinematografice etc . 2. ( Lingv . ) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă , cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal . 3. Ființă aflată sub observație , supusă anchetei , experimentului etc . ; individ care prezintă anumite caracteristici . 4. ( În sintagmele ) Subiect de drepturi = persoană care , în cadrul raporturilor juridice , are drepturi și obligații . Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat . 5. ( Log . ) Termen al unor judecăți , reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de

 

SUPRABUGETAR

SUPRABUGETÁR , - Ă , suprabugetari , - e , adj . Care nu este prevăzut în ( sau plătit din ) buget ; extrabugetar . - Supra - +

 

SUTAȘ

SUTÁȘ , sutași , s . m . 1. ( În antichitate , mai ales la romani ) Comandant peste o sută de ostași ; centurion . 2. ( În sec . XVII , în Țara Românească ) Membru al unei bresle fiscale care plătea , singur sau împreună cu alții , o dare anuală de o sută de galbeni . - Sută + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>