Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORGANIC
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 286 pentru ORGANIC.
ENCEFALOPATÍE , encefalopatii , s . f . Denumire generică pentru afecțiunile organice ale creierului ; boală a
ENUCLEÁRE , enucleări , s . f . Extirpare a unei formații organice circumscrise sau a unei tumori prin izolare de țesuturile înconjurătoare ; enucleație . [ Pr . : - cle -
... ENZÍMĂ , enzime , s . f . Compus organic de natură proteică , prezent în celule vii , care dirijează procesele de sinteză și de degradare din organismele animalelor , plantelor și microorganismelor , producând și păstrând energie ...
ERÉCȚIE , erecții , s . f . Umflare a anumitor țesuturi organice , îndeosebi a corpurilor cavernoase ale organelor
ERGÓNĂ , ergone , s . f . Nume generic dat unor substanțe organice ( enzime , hormoni , vitamine ) din constituția celulelor vii , a căror acțiune constă în stimularea funcțiunilor
ETÉR , eteri , ( 1 , 2 , 4 ) s . m . eteruri , ( 3 ) s . n . 1. S . m . Combinație organică lichidă , incoloră , foarte volatilă și inflamabilă , cu miros aromatic specific , obținută din alcooli sau din fenoli , cu numeroase folosiri în industrie . 2. S . m . Substanță ipotetică ( a cărei existență nu este admisă de fizica modernă ) având proprietăți fizice contradictorii , care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice . 3. S . n . Fig . Aer , atmosferă , cer , văzduh . 4. S . m . ( În concepția unor filozofi greci antici ) Al cincilea element al universului ( alături de foc , apă , pământ și aer ) din care ar fi alcătuite corpurile
ETERÁT , - Ă , eterați , - te , adj . , s . m . 1. Adj . Care are mirosul eterului ( 1 ) . 2. S . m . Combinație rezultată prin evaporarea soluțiilor eterice ale unor compuși organici
... ETÍL , etili , s . m . Radical organic
ETILÁRE , etilări , s . f . 1. Introducere a unui radical etil într - o moleculă organică . 2. Tratare a benzinei cu etil fluid în vederea obținerii benzinei
EURITMÍE , euritmii , s . f . 1. Armonie de sunete , de linii , de mișcări etc . ( în muzică , în dans , în vorbire etc . ) . 2. Funcționare regulată a unei activități organice ritmice . 3. ( Med . ) Ritm regulat al pulsului . [ Pr . e -
... FENÍL , fenili , s . m . ( Chim . ) Radical organic