Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NOUĂ
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 431 pentru NOUĂ.
... și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură , pășunat , construcții etc . sau pentru a - l împăduri din nou
... dintr - un lichid prin agitare , împroșcare etc . 3. A îndepărta gazele din noroiul de foraj pentru a - l putea folosi din nou
DEZVOLTÁ , dezvólt , vb . I . 1. Refl . ( Despre materie și despre fenomenele naturii și ale societății ) A trece de la o stare calitativă veche la alta nouă , de pe o treaptă inferioară la alta superioară , de la simplu la complex . 2. Tranz . A expune în mod amănunțit ; a desfășura . Oratorul dezvoltă subiectul . 3. Tranz . A produce , a degaja . Unele fermentații dezvoltă căldură . - Et .
DRAJÓN , drajoni , s . m . Lăstar al unei plante crescut din rădăcină și din care ( prin separare ) se poate dezvolta o nouă
ENEAGÓN , eneagoane , s . n . Poligon cu nouă laturi ( și tot atâtea unghiuri ) ; [ Pr . : - ne -
ENEASILÁB , eneasilabi , s . m . , adj . ( Vers ) compus din nouă silabe . [ Pr . : - ne -
ENEÓDĂ , eneode , s . f . Tub electronic cu nouă electrozi , utilizat în radioreceptoarele cu modulație de frecvență . [ Pr . : - ne -
... EPENTÉZĂ , epenteze , s . f . Fenomen fonetic constând din apariția în interiorul unui cuvânt a unui sunet nou
EXPLÓZIE , explozii , s . f . 1. Reacție chimică sau fizică foarte rapidă , violentă , însoțită de efecte mecanice , sonore , termice , luminoase etc . , provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere ; explodare , detonație , fulminație . 2. ( În sintagma ) Explozie vulcanică = ieșire bruscă a lavei , a bombelor vulcanice și a gazelor unui vulcan . 3. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă , prin distrugerea calității vechi . 4. Fig . Manifestare bruscă , izbucnire neașteptată și puternică , dar de scurtă durată , a unei acțiuni , a unui sentiment etc . 5. ( Fon . ) Ieșire bruscă a aerului , în momentul rostirii unor sunete , după ce acesta a fost oprit de un obstacol ( limbă , dinți , buze
... s . f . ( Biol . ) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit , din care rezultă o singură celulă - ou , ce asigură un nou
FECUNDÁT^2 , - Ă , fecundați , - te , adj . În care crește o nouă ființă . - V. fecunda . FECUNDÁT^1 s . n . Faptul de a fecunda . - V.