Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MOLECULĂ

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 121 pentru MOLECULĂ.

PENTOZĂ

... PENTÓZĂ , pentoze , s . f . Compus organic din grupul glucidelor , având cinci atomi de carbon în moleculă

 

POLIACID

... POLIACÍD , poliacizi , s . m . Acid care conține în moleculă

 

POLIALCOOL

... POLIALCOÓL , polialcooli , s . m . ( La pl . ) Clasă de substanțe organice care conțin în moleculă două sau mai multe grupări hidroxil și care se obțin din produse naturale sau pe cale sintetică ; ( și la sg . ) alcool cu mai multe grupări ...

 

POLIATOMIC

POLIATÓMIC , - Ă , poliatomici , - ce , adj . ( Despre radicali sau despre molecule ) Care conține doi sau mai mulți atomi , identici sau diferiți . [ Pr . : - li -

 

POLIBAZIC

... POLIBÁZIC , polibazici , adj . ( Despre acizi ) Care conține în moleculă

 

POLICICLIC

... POLICÍCLIC , - Ă , policiclici , - ce , adj . ( Despre substanțe ) Care conține în moleculă

 

POLIESTER

POLIESTÉR , poliesteri , s . m . Produs chimic macromolecular format din numeroase molecule de ester . [ Pr . : - li -

 

POLIMERIZA

... intranz . A ( se ) uni ( spontan sau prin diverse reacții chimice ) mai mulți monomeri în polimeri , prin păstrarea compoziției procentuale inițiale și așezarea atomilor în moleculă

 

POLIMOLECULAR

POLIMOLECULÁR , - Ă , polimoleculari , - e , adj . Care este format din mai multe

 

SATURAȚIE

SATURÁȚIE s . f . 1. Stare a unui compus chimic care nu mai conține valențe libere și deci nu mai poate adiționa alte elemente în molecula lui ; stare a unei soluții în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate din substanța dizolvată ; stare a unui mediu gazos în care nu se mai poate evapora o nouă cantitate dintr - un anumit lichid ; stare a unui sistem chimic , fizic sau tehnic pentru care o anumită mărime caracteristică a atins valoarea ei maximă . 2. Stare de intensitate maximă a unui fenomen , satisfacere maximă a cuiva ; p . ext . plictiseală , oboseală , dezgust care decurge dintr - o astfel de

 

SERIE

SÉRIE , serii , s . f . 1. Înșiruire de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi ; succesiune neîntreruptă de lucruri , de fapte etc . de același fel , care formează un ansamblu sau care sunt considerate astfel ; șir ; p . ext . mulțime , sumă . 2. Expresie matematică formată dintr - o infinitate de termeni care se deduc unul din altul conform unei anumite reguli și care sunt legați între ei cu semnul plus sau minus . 3. ( Chim . ) Grup de compuși organici caracterizați prin faptul că fiecare are în molecula lui câte un atom de carbon și doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului . 4. Număr de ordine care se aplică pe mărfurile fabricate într - un număr mare de exemplare de același tip . 5. Complex de straturi care s - au depus în timpul unei epoci geologice . 6. Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr - o trăsătură

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>