Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MARCĂ
Rezultatele 101 - 109 din aproximativ 109 pentru MARCĂ.
TÁLER^2 , taleri , s . m . Monedă de argint ( austriacă ) care a circulat în trecut și în țările române . TÁLER^1 , talere , s . n . 1. Vas plat de lemn , de pământ ars , de metal , din care se mănâncă ; talger , farfurie . 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe , în care se pun fie obiectele de cântărit , fie greutățile ; tas . 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave , folosite în fanfară sau în orchestre , care , prin lovirea unuia de celălalt , produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența ; talger . 4. Piesă subțire de metal , de lemn etc . , de formă plată și aproximativ rotundă , cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte . 5. Disc de pământ ars sau de asfalt , care servește ca țintă mobilă în tirul
TALÓN , taloane , s . n . 1. Parte a unei foi dintr - un registru , dintr - un chitanțier , dintr - un bonier etc . care rămâne la cotor după ce s - a rupt partea detașabilă . 2. Parte a ciorapului care acoperă călcâiul , marcată printr - o țesătură mai deasă . 3. Partidă la unele jocuri de cărți . 4. Fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale anvelopei unei
... săi ; taică , părinte , tătân , babacă . 2. ( La vocativ ) Termen cu care se adresează cineva unui copil ( sau unei persoane tinere străine ) pentru a marca un raport de familiaritate și de simpatie . 3. ( Uneori determinat prin " socru " ) Nume dat de ginere sau de noră socrului . 4. ( Fam . ) Nume dat unui ...
TAUTOLOGÍE , tautologii , s . f . 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei , formulată cu alte cuvinte ; cerc vicios , pleonasm . 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte cu același sens , dar cu funcțiuni diferite , marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care , exprimând identitatea celor doi termeni , are rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune . 3. ( Log . ) Judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune . 4. Expresie din logica simbolică , care , în limitele unui sistem formal , este adevărată în orice interpretare . [ Pr . : ta -
TIMBRÁ , timbrez , vb I. Tranz . 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare , pe un act oficial etc . ; p . ext . a plăti o taxă de timbru . 2. ( Despre cântăreți ) A - și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine
TIMBRÁT , - Ă , timbrați , - te , adj . 1. ( Despre scrisori , acte etc . ) Pe care s - a aplicat timbrul legal . 2. ( Despre voce ) Cu timbru ( 2 ) plăcut și bine
VECHI , VÉCHE , vechi , adj . 1. Care există de mult timp , din alte vremuri ; care ține , durează , se face de multă vreme ; făcut de mult . 2. Care a fost întrebuințat mult și este stricat , uzat . 3. ( Rar ) Bătrân . 4. ( Marcând raportul dintre oameni ) Cu care cineva are relații , se cunoaște de multă vreme . 5. Care a îndeplinit în trecut o anumită funcție , a avut o anumită ocupație etc . pe care n - o mai are în prezent . 6. ( Despre ființe ) Care a trăit într - un trecut îndepărtat ; ( despre obiecte , fenomene etc . ) care a existat într - o epocă anterioară ;
ZAPATEÁDO s . n . ( Reg . ) Dans solistic de origine spaniolă , în măsură ternară , deseori sincopat , cu mișcare rapidă , ale cărui accente ritmice se marchează prin lovituri de călcâi ; melodie după care se execută acest dans . [ Pr . : sa - pa - te - á - ] - Cuv .
ZÉRO , zeróuri , s . n . 1. Număr care , în numărătoare , reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0 ; nulă . 2. Epitet dat unui om de nimic ; nulitate . 3. ( Fiz . ) Punct care servește ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se indică valorile unei mărimi . 4. ( Lingv . ) Desinență ( sau sufix ) zero = absența unui afix gramatical la o formă flexionară , care este marcată , față de alte forme cu afixe exprimate , prin lipsa unei mărci formale propriu -